Life as a journey

Viata este o aventura presarata cu foarte multe obstacole si capcane, iar tu inveti sa conduci si sa le eviti pe parcurs. La inceput esti neindemanatic, si singurul mod in care poti inainta in aceasta lume mai mult sau mai mai putin prietenoasa este sa ai propriul tau sofer. Pe parcurs insa trebuie sa preiei controlul destinului personal si sa inveti sa te feresti de drumurile intunecate care te pot arunca in haos.
Calatoria numita “viata” te transforma dintr-un sofer nepriceput si reticent la orice detaliu din jurul tau intr-un adevarat aventurier dornic de risc, cu destula experienta incat sa se descurce in situatii limita. Propria perfectionare nu trebuie sa se termine niciodata, iar atat timp cat ai dorinta de a invata si de a-ti imbunatati stilul de “condus” totul va fi perfect. In limita posibila.
Masinile le vei schimba, insa cele trei tipuri simbolizante vor fi cu tine pe tot parcursul drumului. Si esti norocos din acest punct de vedere, chiar daca uneori nu poti beneficia de toate trei.

Familia este precum limuzina ta personala. Tot timpul ai pe cineva dispus sa te ajute si sa te indrume, soferul, iar uneori tu chiar nu trebuie sa te sacrifici pentru a profita de acest avantaj. Astfel poti sa stai relaxat si sa te bucuri de calatorie. Este in permanenta “la post” indiferent de ora la care ai nevoie de ea, tu neavand altceva de facut decat sa stai si sa fii recunoscator ca este alaturi de tine. Geamurile negre te feresc de lumea din exterior, acordandu-ti confort si un refugiu. Nu uita insa…limuzina este luxoasa si destul de scumpa, astfel poti considera familia ca pe o comoara. Pretuieste-o.

Prietenia este precum o masina germana. Confortabila deasemenea, dandu-ti un sentiment de siguranta. Iubesti sunetul motorului, avand certitudinea ca acesta nu va ceda decat in conditii extreme. Totusi nu trebuie doar sa stai si sa astepti precum in limuzina. Nu iei totul facut de-a gata pentru tine. Tu conduci aceasta relatie, trebuind sa depasesti multe obstacole puse in cale si avand grija sa nu o iei pe un drum gresit cu final prea scurt sau brusc. Este nevoie sa fii atent tot timpul, si uneori sa faci sacrificii. Nu e indicat sa accelerezi prea mult fara sa-ti peste de nimic, si nici sa o iei pe o sosea cu prea multe denivelari. Cu cat drumul este mai lin si mai lung totul o sa fie excelent. Nu uita…prietenia poate fi fragila si poate avea nevoie de multa atentie. Ingrijeste-o.

Si ajungem la dragoste, acel Ferrari pe care esti foarte norocos cand apuci sa-l conduci. Sunetul motorului iti da fiori iar atingerea volanului te transpune intr-o alta lume. Viteza dezvoltata este atat de mare incat ajungi sa nu mai observi ce se intampla in jurul tau. Ramai doar tu cu ea, si speri ca asta sa dureze infinit. Totusi aici este nevoie sa ai cea mai mare atentie. Orice pas gresit, fie el mic, poate sa faca totul sa se termine brusc. Asadar trebuie sa dai importanta fiecarui mic detaliu si sa nu lasi lucrurile sa se dezvolte spre un tragic final. Nu uita cat de norocos esti ca ai oportunitatea sa traiesti o asemenea experienta. Iubeste-o.

Soseaua aleasa nu va fi tot timpul lina, iar soferii care iti doresc raul iti vor taia foarte des calea. Insa totul este trecator. Cel mai important este sa te bucuri de aceasta calatorie, care indiferent de obstacole este cea mai frumoasa din viata ta. Fiindca este viata ta. Enjoy it.

Movies I like best (until now)

Reminiscenta II

Part 2: "Planul"

- Ce ai de gand sa faci weekendul asta? Dau o petrecere maine seara si esti in topul listei de invitati
- Scuze Tom, dar mi-am facut deja planuri si nu pot sa le anulez acum. Lasam pe data viitoare

Adevarul e ca nu avea nici un plan bine stabilit, numai o idee care ii suradea si pe care voia sa o transforme in realitate. O sambata linistita, departe de grijile sale cotidiene, in care sa doarma, sa citeasca si poate sa redecoreze o parte din casa. Cat mai distant posibil de rutina zilnica, care gravita in jurul laptopului si a serviciului. Apoi duminica o excursie la pescuit pentru a testa barca primita cadou de la colegi toamna trecuta. Nu avusese timp pentru astfel de calatorii sau fusese distras…

- Succes cu petrecerea totusi. Sper sa te distrezi
- Nu-ti face griji pentru mine. M-am asigurat ca bautura sa fie mai mult decat suficienta. Sper sa-mi treaca durerea de cap pana luni.
- Nu te-ai schimbat deloc de cand te stiu. E nevoie doar de alcool si de femei pentru a te binedispune..desi fetele sunt optionale… spuse Jeremy cu un ranjet pe fata.
- La cat de stresat sunt in timpul saptamanii chiar am nevoie de escapade uneori. Daca Dumnezeu mi s-a aratat in copilarie si mi-a oferit in dar o sticla de whiskey zicand ca este perechea mea pe vecie eu nu ma pot impotrivi. Cateodata trebuie sa-ti imbratisezi destinul chiar daca presupune asemenea sacrificii precum petreceri saptamanale cu multe fete necunoscute si chiar mai mult alcool.

Amandoi incepura sa rada, indreptandu-se incet spre iesirea din cladire, avand in fata libertatea oferita de weekend.

Restaurantul era prima oprire pentru Jeremy, el nevrand sa manance iarasi semipreparate, si neavand de gand sa inceapa tocmai astazi sa gateasca. Astfel intra in localul prea putin aglomerat, se aseza la o masa retrasa de doua persoane si privi mai mult in gol spre meniu. Deja stia ce o sa comande, pastele fiind prima sa optiune indiferent de locatie.

Ii placea in mod special aici, datorita linistii si muzicii relaxante care se scurgea dintr-un vechi difuzor langa receptie. Venea de cate ori avea ocazia vazand acest loc mai mult ca un refugiu, un sanctuar in care sa se poata distanta de restul socitetatii. Mancarea era si ea decenta, chiar daca nu-l incanta . Oricum mai bine decat sa cineze acasa, si mai ieftin decat daca ar face-o la un restaurant select din centru.
Ii lasa chelnaritei bacsisul deja obisnuit, si pleca spre supermarketul de peste drum pentru a-si face provizii in vederea weekendului. O pizza congelata, niste inghetata, caserola de salata deja preparata, un rucsac pentru acea mini-excursie, o pelerina in caz de ploaie si un ziar pe care avea sa-l citeasca ziua urmatoare. Isi lua si doua beri gandindu-se la petrecerea prietenului sau si parasi magazinul cheltuind mult mai putin decat in general. Dar era prea obosit pentru a se plimba printre raioane, iar ideea de a ajunge acasa il facea nerabdator.

Parca masina ca de obicei pe aleea din fata casei, neavand inca un garaj construit, si isi lua plasa de cumparaturi, avand grija sa nu uite nici laptopul care-i devenise un bun prieten si un confident.

Zilele i se pareau din ce in ce mai istovitoare, poate deoarece imbatranea, sau poate fiindca avea un program solicitant. Insa la 31 ani se simtea ca un mosneag mult prea obosit pentru a incepe entuziast o noua zi, sau pentru a termina una binedispus.
Verifica e-mailul, stirile din sport si cele economice, iar apoi conturile de pe retelele de socializare, unde obisnuia sa interactioneze cu prietenii sai pe care rar avea timp sa-i viziteze.

In cele din urma inchise notebookul, asezandu-se in pat si gandindu-se nerabdator la ziua urmatoare. Nu avea planuri marete, dar o zi atipica il entuziasma. Deschise televizorul pe canalul sportiv, deoarece urma un meci de baschet care il interesa, insa mai era mult pana sa inceapa, astfel cobora pana in biroul sau pentru a scrie in jurnalul in care se refugia de cate ori avea nevoie. Ii placea sa se relaxeze prin scris, mai mult, putand sa-si ia de pe suflet micile poveri.

” Serviciul este in continuare stresant. Seful m-a criticat si astazi desi mi s-a parut ca am facut o treaba buna cu acel editorial. Prefer sa consider critica ca fiind constructiva insa uneori ma demoralizeaza. Incerc sa nu ma gandesc ca luni iarasi trebuie sa gasesc un subiect pentru care e posibil sa fiu iarasi mustrat. In lipsa unui alt job stau si nu spun nimic. La cat ma plateste ar trebui sa fie recunoscator ca inca mai calc pe acolo. Astept ziua in care sa-l las masca cu articolele mele. Nu o vad prea apropiata dar speranta moare ultima.
Am vrut pentru o secunda sa renunt la planurile pentru weekendul acesta deoarece Tom m-a invitat la o petrecere si la cum il stiu ar fi trebuit sa raman acolo doua zile. Totusi am refuzat. Aman de prea mult escapada asta din cauza unor motive superficiale. Acum sunt decis sa continui.
Am fost iarasi la ‘Susan’s’ deoarece nu aveam timp sau rabdare sa cinez acasa. Insa cred ca mai este un motiv. Incepe sa-mi placa chelnarita, desi nu am vorbit niciodata cu ea. Dar e atractiva si are un zambet minunat. Imi aduce uneori aminte de EA…
Oricum nu sunt pregatit sa-i cer numarul de telefon sau sa o invit pe undeva… Dar asta nu inseamna ca luni nu am de gand iarasi sa o vizitez.
Ma pregatesc de meci desi nu cred ca sunt in stare sa mai stau treaz….”

Astfel se reintoarse in camera sa, inchise lumina si telefonul, nevrand sa fie deranjat, iar apoi televizorul. Ramase singur cu proprile ganduri in intuneric. Singur cu amintirile sale…Singur cu imaginea EI…

Reminiscenta I

Part 1 : “Dorinta”

Isi lua halatul, papucii si ziarul, indreptandu-se spre mirosul de cafea dinspre bucatarie. Un inceput de weekend pe care il asteptase nerabdator si care debutase exact ca in dorintele sale…Pat moale, telefon mobil inchis, jaluzelele trase si un somn care s-a prelungit pana dimineata tarziu…Singurul lucru care ii lipsea era cafeaua bauta in intimitatea livingului sau, si ziarul pe care si-l cumparase seara, vrand sa renunte cel putin pentru o zi la notebookul devenit dependenta…
Iar acum fantezia era completa. O zi numai a lui, singur cu proprile ganduri, nederanjat de stresul permanent al serviciul sau cel al banilor. Un moment in care sa se simta cu adevarat liber, distant de lumea exterioara, lume de care-l despartea doar o usa.
Nu voia sa-si verifice e-mailul, sa verifice siteurile sale favorite nici macar sa deschida televizorul. Pentru o zi. Ca o reminiscenta a copilariei sale, petrecuta la mare distanta de agitatia unui oras, in care tehnologia era folosita in formele sale rudimentare. Totul se schimbase pentru el, numai linistea acelui loc ramanandu-i in memorie.
I se parea ciudata aceasta trecere…inainte visa sa fie conectat tot timpul la civilizatie, sa fie in inima unui mare oras si sa simta zumzetul lui permanent ..pentru ca acum sa tanjeasca dupa niste momente de relaxare, de care avea parte doar ocazional…
Totusi aceasta liniste era neasteptat de accentuata…suspect de accentuata mai ales ca strada sa nu era chiar laturalnica, iar traficul isi facea simtita deseori prezenta, intr-o simfonie acordata cu vocile copiilor care se jucau parca ritmic in fata casei sale.
Insa era sambata dimineata si era normal sa nu dea importanta unor detalii minore…

Termina de rasfoit ziarul, uitandu-se mai mult la articolele de sport, iar apoi incepu sa caute o alta activitate care nu presupunea abuzul de tehnologie. Biblioteca era principala sa tinta, insa citise putinele carti aflate acolo, iar gandul recitirii ii displacea complet. Mai era si varianta sa isi scrie in jurnal, dar o facuse deja in ziua anterioara, astfel neavand cu ce sa mai umple paginile sufletului sau cartonat…
Plicitiseala crestea proportional cu tentatia de a da drumul la televizor, pentru a se uita la un film clasic, sau pentru a viziona rezumatul meciului de baschet pe care oricum il pierduse, adormind din cauza oboselii.
Astfel lua telecomanda, uitandu-se la inceput cu reticenta la ea, apoi cu nerabdare, zambetul sau complice suprapunandu-se cu usoara atingere a butonului care corespundea canalului sportiv. Zumzet si un oftat dezamagit la vederea imaginii. Sau mai degraba la lipsa ei, deoarece postul nu functiona. A urmat o noua atingere senzuala a telecomenzii, si un nou oftat, de aceasta data surprins. Nici postul sau favorit de filme nu fuctiona. Nici macar cel de muzica…Suspect. Era pentru prima data cand cablul nu functiona, iar prima cuta de stres ii aparu pe frunte, intr-o zi care presupunea relaxare.

- Genial!…Minunat!...exact astazi trebuia sa mi se intample asta!

Iar atunci decise sa-si transmita frustrarea companiei de cablu, cea careia ii achita constant facturile, dar care nu era in stare sa-i faca posibila o zi de sambata relaxanta cu televizorul si acea cana mare de cafea din care inca sorbea.

- Din ce in ce mai frumos!

Devenea deja enervat, mai ales deoarece telefonul nu functiona. Fara nici un motiv, fara nici o atentionare.
Iar acum era nevoit sa faca un mare pas, indreptat spre simbioza totala cu tehnologia, deoarece stia ca daca isi deschide si celularul ziua lui va deveni una obisnuita. Dar era obligat…
Cu un armonios sunet telefonul era deshis, iar el era in fata unui fapt inedit, dar obisnuit in contextul actual. Nu era semnal. Nu avea semnal la un telefon pe care platise un sfert din salariu, la o companie care ii garanta acoperire permanenta.
Ultimul pas era firesc acum, iar notebookul sau ii zambea de pe masuta din bucatarie… Era ultima si unica sa metoda de refugiu in calea plictiselii, metoda prin care putea si sa intre in contact cu firma de cablu pe care era decis sa o ameninte cu un proces costisitor…

”This page cannot be found”
”This page cannot be found”
”This page cannot be found”
”This page cannot Be found”

- Fara cablu, telefon si internet. Dumnezeu e foarte sarcastic astazi.

Era exact cum isi dorise in aceasta dimineata, cum visase toata saptamana. Fara nici un mijloc de tehnologie care sa-I aminteasca de problemele sale zilnice, fara sunetul obositor al orasului si fara conexiuni cu oamenii din jurul sau. Insa dorinta i se transformase, iar el tanjea dupa aceste lucruri care devenisera o parte a sa.
Astfel isi lua cheile si hanoracul, decis sa mearga pana in centru pentru a vedea care este problema. Verifica in prealabil facturile, pentru a fi sigur ca nu a uitat sa le plateasca, si sorbi pentru ultima oara din cana de cafea care devenise prea rece si prea amara.

Deschise usa dar o inchise apoi repede.
Nu-i venea sa creada ce tocmai vazuse. Poate era doar un vis…asta ar fi explicat si restul problemelor pe care le avusese …Dar totusi i se parea mult prea real…
Cu putin curaj deschise iarasi usa, de aceasta data ramanand in prag uimit.
Strada aglomerata, masinile permanent parcate pe alee, casele si blocurile care se inaltau in orizont si care defineau acest oras…disparusera, fiind inlocuite de verdele aprins al unei coline si al padurii aflate in apropiere. Doua case inghesuite in departare erau singurul semn al civilizatiei, iar linistea era profunda. Absoluta.
Iar aceasta imagine ii era familiara…fiindca mai fusese aici, in acest loc dar cu multi ani in urma..Cu prea multi…
Era in poiana pe care o vizita de atatea ori pe cand era copil, unde fugea de cate ori voia sa scape de cotidian si sa aiba momentul sau de liniste.
Timpul trecuse doar peste el, deoarece imaginea arata ca acum 17 ani, cand se decisese sa paraseasca satul natal pentru a-si croi un destin nou in oras…
Era astfel in pragul noii sale case, insa intr-o alta lume, distanta de el, o lume in care nu si-ar fi imaginat ca va reajunge. Cel putin nu asa…

How to train your dragon

”This is Berk. It's twelve days north of Hopeless and a few degrees south of Freezing to Death. It's located solidly on the Meridian of Misery. My village. In a word? Sturdy, and it's been here for seven generations, but every single building is new. We have fishing, hunting, and a charming view of the sunset. The only problems are the pests. You see, most places have mice or mosquitoes. We have...
Dragons!”

Adaptat dupa o carte scrisa de Cressinda Cowell, “Cum sa-ti antrenezi dragonul” prezinta viata unui pusti viking, pe numele sau Hiccup (in traducere sughit, voce Jay Barucchel) care nu se poate integra absolut deloc intr-o societate a carei unica activitate este uciderea dragonilor.
Fiind vazut ca o permanenta problema, ca un obstacol in calea celorlalti si ca un viking prea slab pentru a face cinste satului, el este aruncat tot timpul in umbra, zicandu-i-se ca nu este potrivit pentru o activitatea atat de periculoasa si demna de barbati adevarati.
Totusi ambitia pustiului depaseste aceste permanente descurajari, iar intr-o noapte se decida sa prinda cel mai de temut dragon, unul care nu fusese vazut niciodata si care era considerat raul suprem, fiul mortii insasi : Night Fury.
Planul ii reuseste, insa apoi, in loc sa omoare dragonul, il elibereaza, vanzand in ochii lui aceasi frica si slabiciune pe care o simtea si el… De aici pana la imprietenirea celor doi este un singur pas, …iar restul povestii va las pe voi sa o descoperiti.

Pe langa acest fir narativ principal, prietenia dintre om si dragon, mai exista si povestea de “dragoste” intre Hiccup si Astrid, una dintre cele mai “dure” luptatoare din sat. Mult spus dragoste deoarece Astrid (America Ferrera), in prima faza, il considera mult prea neindemanatic, ea prezentand reticenta si dupa ce-i afla secretul. Insa povestea celor doi este constuita cu multa atentie, pornind de la un relativ dispret si ajungand pas cu pas la iubire, astfel devenind mai verdica.
Celalalte personaje au si ele farmecul lor. Stoick the Vast (Gerard Buttler), seful tribului si tatal lui Hiccup fiind extrem de dur cu fiul sau, considerandu-l nedemn de urmas, Gobber fiind mentorul lui Hiccup si cel care il protejeaza iar cel mai important, Toothless. fiind un dragon mult mai prietenos decat se spune in legenda lui.

Filmul imbina excelent actiunea, drama si comedia, fiind potrivit pentru iubitorii tuturor genurilor. Uneori chiar impresioneaza prin puterea transmiterii unor sentimente, facandu-te sa treci printr-o gama variata de stari, de la momente de suspans in care te transpui in rolul personajelor, la momente in care izbucnesti in ras, sau daca esti mai sensibil in plans.
Pelicula are insa si destule clisee, ceea ce poate sa-i scada din originalitate: tatal care nu are incredere in fiu, baiatul care nu-si gaseste locul in societate sau povestea de iubire care incepe cu stangul. Totusi in context general nu deranjeaza, mai mult, ajutand la dezvoltarea actiunii.
Ca parte pozitiva ar fi simetria dintre inceput si final, care evidentiaza esentialul filmului, morala, si schimbarea in bine a personajelor.

”How to train your dragon” poate deveni astfel optiunea ideala in cazul in care aveti pofta de un film bun. Abunda in actiune si nu sunt momente in care sa va plictisiti, dorindu-va un “fast forward”. Fiecare secventa are frumusetea sa, iar dupa primele minute veti fi cuprinsi pe deplin de aceasta lume a vikingilor si mai ales dragonilor. In plus, personajele sunt desenate excelent, in special Toothless, care devine mai degraba adorabil decat de temut.

Morala ar fi sa nu judecam pe cineva doar dupa aparenta, sau doar dupa spusele altora. Ideea este accentuata in film, si cred ca fiecare poate invata ceva din povestea lui Hiccup si Toothless…

The Vampire Diaries season 1 review

sau “Love at first bite”

Se spune despre Twilight ca este un film cu vampiri pentru cei carora nu le plac povestile cu vampiri. “The Vampire Diaries” in schimb este un serial cu vampiri pentru cei care adora acest gen. Fiindca filmul pune accent mai mult pe latura mistica decat pe povestea de dragoste...
Aceasta, atat de accentuata in saga Twilight, trece pe plan secund, fiind inlocuita de actiune din plin si suspans continuu.

Chiar daca are 22 de episoade, sezonul nu are "puncte moarte", actiunea fiind alerta inca din primul episod, si tinandu-te cu sufletul la gura pe tot parcurul calatoriei in aceasta lume fantastica.In plus fiecare episod se termina cu un moment de tensiune, care te face nerabdator si curios in vederea urmatorului.

Personajele principale sunt Stefan si Damon Salvatore, doi frati vampiri si Elena, o liceanca cu radacini mistice la randul sau. Paralela cu Twilight se poate face si aici, deoarece Stefan si Elena, el vampir - ea muritoare, traiesc o frumoasa poveste de dragoste, cadrul iubirii fiind tot un orasel american mic, cu un nume predestinat: Mystic Falls. Totusi nu se pune accentul pe acest lucru, povestea romantica fiind prezentata succint.


Si celelalte personaje sunt foarte bine conturate, Bonnie, cea mai buna prietena a Elenei fiind o vrajitoare cu picioarele pe pamant iar Caroline, cea care intregeste cercul de prietene fiind isterica, paranoica, geloasa si nesigura pe ea. Insa farmecul serialului il aduce Damon, fratele “rau” (cel putin aparent), cel care are o fire extrem de seducatoare si de intriganta, si care mai tot timpul cauzeaza probleme.
Toate personajele sunt placute, si nu are cum sa nu te atasezi cel putin de unul dintre ele. datorita unicitatii lor, personalitatii (mai ales in cazul lui Damon) si de ce nu lookului.

Oricum “The Vampire Diaries” este un serial care poate crea dependenta, si care te poate distrage de la orice alta activitate, invaluiandu-te in misticitatea si suspansul sau. Nu este nevoie decat de un episod pentru a va starni “pofta de sange” asadar…enjoy!

Bed intruder song

Sau cum sa ajungi star peste noapte.

Nu trebuie sa iti planifici succesul, sa urmezi niste pasi bine definiti pentru a ajunge faimos. Este nevoie de putin noroc (sau ghinion mai degraba) si de o camera de luat vederi. Apoi instrumentul minunat numit Youtube face totul pentru tine.

Povestea lui Antoine Dodson incepe cu o tentativa de viol, cu o sora si cu o televiziune. Nu, nu a incercat sa-si violeze sora in fata televiziunii. Pur si simplu sora sa, Kelly Dodson, care locuia in acelasi apartament cu el si cu multe alte rude, s-a trezit dimineata in pat. Nimic suspect inca, doar ca am uitat un mic detaliu. S-a trezit in pat langa un strain. Stati linistiti, nimic nu i s-a intamplat fiindca viitoare vedeta Antoine Dodson, pe atunci un cetatean necunoscut a interventi la timp salvand-o.
Bineinteles televiziunea locala a dorit sa faca un reportaj pe aceasta tema, mai ales ca micul orasel Lincoln Park nu este nici pe departe un Gotham City iar un subiect ca acesta nu este intalnit in fiecare zi.
Reactia nervoasa si amuzanta a lui Antoine Dodson in fata camerei de luat vederi a trecut de la stire locala la fenomen national, multe alte posturi TV preluand interviul.



Dar nu acest lucru l-a facut un star international. Niste vloggeri, cunosti sub numele de “The Gregory Brothers” au mixat interviul, si cu putin ajutor de la autotune, cantecul “Bed Intruder Song” a lui Antoine Dodson ft Kelly a ajuns hit mondial, cu milioane de vizualizari pe Youtube.



Astfel, dintr-un student necunoscut, Dodson a devenit megastar, cantecul sau ajungand chiar si in Billboard Top 100. Acum toate portile sunt deschise pentru acest “tanar talent” gratie siteului magic numit Youtube…

How to get a girl in 10 days

1. Nu o sufoca. Fetele sunt fiinte mult mai complexe si mai complicate decat iti poti imagina. Daca o complimentezi prea mult nu vei face altceva decat sa o indepartezi. Daca o inviti imediat in oras va deveni reticenta si iti va raspunde evaziv gen “Mai vedem” sau “Nu stiu”. Nu trebuie sa pari fals si nu trebuie sa o faci sa creada ca spui lucrurile numai pentru a o cuceri. Nu uita, femeia este mult mai sireata decat tine si isi va da seama imediat de intentiile tale.

2. Pari indiferent. Fetele sunt fiinte paradoxale, si tu ca barbat faci un efort in van daca crezi ca vei putea sa le intelegi pe deplin. Prea multa atentie strica intotdeauna. Prea putina iarasi. Insa pentru inceput ar trebui sa nu pari fascinat de ea. Daca ii arati faptul ca este prea importanta pentru tine, isi va pierde interesul. Fii tu cel greu de cucerit nu o lasa pe ea in rolul asta

3. Ai incredere in tine. Asta ar trebui sa fie si cam cel mai important lucru. Nu exista fete de necucerit. Personalitatea conteaza mult mai mult decat lookul si atitudinea ta o va cuceri mai repede decat o infatisare. Bineinteles exista si genul de fete pentru care lookul este vital si trebuie sa arati minunat ca sa se uite la tine. Insa nu vrei sa ai de-a face oricum cu asemenea fiinte superficiale. Daca vrei o relatie ele oricum nu sunt potrivite iar daca vrei o aventura de-o noapte poti gasi usor o curva. Asadar fii increzator si nu te simti inferior nimanui. Nu uita, fetele sunt fiinte cu simturi paranormale si isi vor da seama imediat de nesiguranta ta.

4. Nu incerca sa impresionezi. Fetele sunt fiinte care cauta frumusetea in simplitate. Nu le intereseaza ce detii sau ce ai realizat pana acum. Nu le intereseaza performanete tale in materie de fete, in materie de sport sau numarul cardurilor din portofel. Sau daca le intereseaza inseamna ca tintesti cam jos iar curve materialiste gasesti pe toate drumurile. Nu uita, exista si fete de prada, care, asemenea capusei, se ataseaza de tine pana cand iti mananca toata averea. Apoi gasesc o noua gazda. Fereste-te de pradatoare ca de dracu. Tamaia nu functioneaza dar cu putin creier vei putea sa le eviti.

5. Niciodata nu o compara cu o alta fata. Acest lucru in majoritatea cazurilor se termina rau. Fetele sunt fiinte care vor sa se creada unice, speciale, asadar comparatiile tale nu o vor face decat nervoasa sau nesigura. Trebuie sa ii arati ca restul nu conteaza atat de mult incat sa se poata face o asemanare. O vrei pe ea pentru ceea ce este nu pentru ca seamana cu altcineva.

6. Fii atent la ea. Este vital sa retii ce-i place sau ce-i displace. Fetele sunt fiinte care observa imediat un detaliu, si tu ar trebui sa incerci sa faci acelasi lucru. Cu cat esti mai atent cu atat ii vei da de inteles ca esti mai interesat de ea. Retine mici detalii care pot sa-ti foloseasca pe viitor…

7. Nu-i spune ca o iubesti. Nu la inceput in orice caz. Isi va da seama ca esti fals, sau ca esti genul de om care nu apreciaza sau nu intelege iubirea. Trebuie sa-I arati ca stii semnificatia acestui cuvant si ca-l folosesti decat atunci cand cu adevarat simti. Ea nu vrea sa auda de la tine cuvinte frumoase numai pentru ca suna bine. Ea vrea sa simta ca tii la ea, sa simta ca faci ceva pentru ea nu ca doar dai din gura. Poti zice orice dar atat timp cat nu-i demonstrezi sentimentele ea nu va crede. Femeile sunt foarte sensibile cand vine vorba de iubire deci nu folosi cuvinte prea mari.

8. Accepta-i prietenii, ba mai mult incearca sa te integrezi. Pentru o fata prietenele sunt foarte importante iar daca le critici sau respingi nu faci decat sa o indepartezi. Atat timp cat tii la ea trebuie sa-i accepti si grupul de prietene (exceptie cazuri extreme), fiindca este o parte importanta din viata ei. Fetele sunt fiinte sociabile, care urasc singuratatea si care traiesc inconjurate de oameni. Daca te vei intelege bine cu grupul de prietenele vei face un nou pas inainte spre inima ei. Iar un pas gresit iti poate incheia “calatoria” deci fii atent.

9. Nu incerca sa o “bagi in pat” prea repede. Nu incerca deloc de altfel. Cand o sa fie pregatita iti vei da seama. Apoi daca iti propune nu o refuza. Fetele sunt fiinte care iau refuzul ca pe o ofensa, iar tu nu vrei sa o faci sa creada ca nu e atractiva.

10. Nu uita, o relatie depinde de amandoi ca sa mearga, deci si de tine. Conteaza fiecare gest spontan sau fiecare surpriza fiindca este important sa nu lasi sa se astearna o monotonie. Considera fiecare zi petrecuta cu ea una speciala si invata sa o pretuiesti…

Dulcegarie

Si sclipea. Precum o faclie aprinsa in intuneric, singura lumina intr-un vast univers invaluit in negura. Dar numai el putea sa o vada. Numai el ii vedea stralucirea care minimiza existenta celorlalti, tranformandu-i intr-un indepartat décor. Ea era astfel centrul universului sau, toate simtirile gravitand in jurul acestei unice persoane, atat de amortizanta pentru simturile sale.
Si nu era deloc cum se asteptase. Nu era idealul sau preconceput, numai ca in scurt timp asta devenise. Nu-si putea imagina sa respire langa alta persoana, sa priveasca alti ochi sau sa atinga alte buze..
Era complet diferita. Fata de tot ce intalnire, si implicit fata de el. Nu-si putea explica de ce, nu putea gasi cuvinte care sa o descrie prea bine. Putea spune ca este spontana, energica, sensibila, romantica sau copilaroasa, ca fascineaza prin zambet si hipnotizeaza prin privire. Dar aceasta descriere i-ar fi facut o mare nedreptate, si nu ar fi surprins nici macar o parte din farmecul ei…
Si il completa. Prin pofta ei de viata, prin energia si prin exuberanta sa ii transmitea o stare de euforie permanenta. Era oaza sa de fericire in care se refugia de cate ori avea nevoie.

Dar ea a plecat
Iar el a clacat
Plutind ca un nor
De pe balcon…

Love is worth the risk!

Nu exista perfectiune, deci nici dragoste absoluta, dar frumusetea unui lucru nu sta in perfectiunea sa ci in micile “defecte” care ii condimenteaza existenta. Absolutul creaza monotonie iar dragostea si monotonia sunt notiuni care nu au ce cauta in aceasi fraza. Dragostea este aceea care iti copleseste celelalte simturi, care iti infrumuseteaza visele si care iti acapareaza gandirea . Iar fara simturi, fara gandire, esti expus fiecarui risc, cel mai mare fiind chiar pierderea iubirii, ranirea sufletului tau prin plecarea ei din viata ta. Dar cele mai frumoase experiente si cele mai mari castiguri necesita asumarea unor riscuri.

Se spune ca daca simti durere inseamna ca traiesti, si este adevarat. Iar daca esti ranit din dragoste inseamna ca ai simtit acest sentiment, traind una dintre cele mai frumoase experiente umane. Durerea va trece, la fel ca si dezamagirea si deznadejdea. Dar frumusetea timpului in care ai iubit iti va ramane in memorie, iar toata fiinta ta va tanji dupa o alta intalnire cu o noua dragoste, chiar daca tu nu poti recunoaste acest lucru.
Urmatorul sentiment nu va fi nici el perfect, va fi mai intens, sau mai putin, dar in orice caz te va face sa te simti implinit, te va face sa simti cu adevarat ca traiesti pentru ceva sau mai degraba pentru cineva.
Evitarea acestui sentiment este lasitate, frica asumarii unui nou risc si frica unei noi dureri dezamagitoare. Insa viata este scurta, iar frumusetea ei sta tocmai in aceste mici decizii, in aceste momente de curaj in care te avanti indiferent de consecinte. Momente in care, pentru gasirea fericirii, pasesti in intuneric pe un drum lung, plin de obstacole. Dar orice mare calatorie a inceput cu un mic pas, si acest mic pas te poate arunca in cea mai frumoasa experienta a vietii tale. Dezamagiri o sa fie multe, dar toate o sa fie diminuate de acest sentiment numit iubire, si de speranta gasirii unei persoane care va fi langa tine toata viata. Natura umana tanjeste dupa acest lucru, iar uneori e bine sa ne urmam instinctele si sa incepem indeplinirea acestui vis printr-un mic risc asumat.
Trebuie sa fie mai rau pentru a fi mai bine, iar astfel experientele negative va vor ajuta sa gasiti supremul din viata voastra. Destinul vostru depinde de alegerile facute, iar fericirea de dorinta voastra de a o intalni.

Cop Out

Pune doi politisti lucrand in LAPD, un oras plin de mexicani infractori, o nunta, cateva dialoguri amuzante, amesteca cu un studio de productie consacrat (Warner Bros), presara cu niste droguri dupa gust, putina gelozie si ca ciresica o amanta latina. Apoi serveste cu popcorn si suc, optional bineinteles. Rezultatul? Cop Out !

Efectul poate parea halucinogen, asta daca ati presarat destule droguri, sau daca ati gustat deja din ciresica. Dar altfel Cop Out este un film care nu dezamageste, si care este placut de privit. O combinatie fericita intre actiune si comedie, pusa in scena dupa tiparul clasic al filmelor politiste.
Actiunea nu impresioneaza, nu socheaza si filmul are un curs firesc al evenimentelor, ca sa nu zic banal, finalul fiind relativ previzibil. Dar “Cop Out” se axeaza pe ale sale personaje, acest aspect oferind si farmecul peliculei.
Poate parea un stereotip, cei doi parteneri lucrand in LAPD, unul dur, sigur pe el si calm, Jimmy Monroe (Bruce Willis) iar celalat distrat, care seamana mai mult cu un personaj de desene animate decat cu un ofiter, Paul Hodges ( Tracy Morgan – care are o liberate foarte mare in acest film si care isi arata talentul de comediant). Insa ambele personaje au anumite fixatii care le fac mai interesante: Jimmy este in cautarea unui cartonas de baseball care i-a fost furat, si care valoareaza cam cat viitoarea nunta a ficei sale, iar Paul are obsesia personajelor din filme si a faptului ca sotia sa il poate insela in orice moment cu un vecin.



Actiunea nu este spectaculoasa, si nici nu am sa rezum, deoarece in 2 fraze pot povesti tot si totodata pot strica eventualele surprize.
Insa intriga nici nu este importanta. Daca doriti doar un film de actiune, Cop Out va va dezamagi . Dar vazut ca o comedie, el este destul de bun. Dialoguri savuroase, doua personaje principale interesante, care se completeaza destul de bine, o mexicana extrem de atractiva si un personaj secundar care pentru mine este esenta filmului, nota care ii confera acel “ceva” special: Sean William Scott in rolul unui infractor usor nebun.
Din pacate filmul se axeaza atat de mult asupra celor doi “eroi” incat personajele secundare, desi incantatoare, nu apar decat foarte putin, lasandu-te doar sa le privesti, dar nu sa le si cunosti. Personal acest aspect mi s-a parut cel mai dezamagitor.

In final, Cop Out are destule parti pozitive care va vor face sa uitati defectele. Nu exceleaza, dar binedispune. Daca insa doriti un film bun de actiune, sau doar un film bun, mai bine cautati in alta parte. Cop Out este distractiv, dar nu genul de film care sa impresioneze.

Kick-Ass

"How come no one's ever tried to be a superhero?"

Nu e usor sa cataloghezi un film precum Kick–Ass (bazat pe benzile desenate create de Mike Millar si John Romita Jr) care imbina partile amuzante cu partile extrem de violente. De aceea exista si doua puncte de vedere diferite asupra filmului. O parte din public il adora, considerandu-l cel mai bun film cu super-eroi de la The Dark Knight incoace, desi termenul de super-erou este exagerat referitor la Kick-Ass, iar cealalta parte il critica dur datorita violentei excesive, violenta care o are in prim plan pe Hit-Girl, o asa-numita super eroina de doar 11 ani.

Adevarul e pe undeva pe la mijloc. Totusi cinefilii in special si publicul larg in general sunt deja obisnuiti cu violenta din filme, si nu cred ca cineva poate sa fie influentat sau sa se simta ofensat de scenele din film. Kick-Ass este captivant tocmai datorita acestei imbinari dintre fantezia unui pusti de a deveni un supererou si lumea reala, extrem de cruda si razbunatoare.

Kick-Ass, chiar daca da numele filmului, nu este neaparat personajul principal. Exista cuplul Hit Girl – Big Daddy, care se apropie cel mai mult de ideea de super-eroi, in special datorita antrenamentului si armamentului nelimitat avut la dispozitie, si mai exista The Red Mist, asa-zisul erou negativ al filmului, influentat in actiuni mai mult de tatal sau, Frank D'Amico, un adevarat “villain”, seful unei retele de trafic cu droguri.

Tema filmului se imparte in doua: visul lui Dave Lizewski de a fi un super-erou, vis bazat pe obsesia sa pentru benzi desenate, si concretizat prin cumpararea unui costum de pe internet, si razbunarea planuita pe Big Daddy, a carui viata a fost distrusa de Frank D’Amico. Destinele celor doi se unesc pe parcursul filmului, ei pornind oarecum intr-un razboi comun, impotriva “ fortelor raului”.
Restul actiunii va las pe voi sa o descoperiti, deoarece un rezumat mai amplu va poate strica supriza si farmecul filmului.

Oricum Kick-Ass este unul dintre cele mai placute filme de privit din ultima vreme. Are si parti mai slabe, ca efectele speciale, dar per total este extraordinar. Cel putin pe mine m-a facut sa mai vreau sa-l vizionez o data. Sau de mai multe ori.

Perfect?!

Nimic nu este perfect.
Sau cel putin asa se spune. Fiindca privind obiectiv, prin mai multe perechi de ochi, e imposibil ca un obiect,(sau persoana) sa fie vazut fara nici un defect. Dar oamenii sunt influentati de sentimente, de propriile stari, viziuni sau idei.
Astfel, in mod subiectiv, perfectiunea poate sa existe. Pentru o perioada de timp, poti vedea ceva, sau pe cineva ca fiind ideal.
Oricum, si perfectiunea este efemera. Idealul tau poate sa dispara, si poate sa se transforme, lasand loc unuia nou.

Astazi, perfectiunea mea arata astfel:



Lady GaGa - Speechless

Regret

Se apropia ora. Secundele treceau prin jurul cimitirului din ce in ce mai accelerat, minutele se impleteau cu orele intr-un dans morbid. Nu se auzea totusi nici un zgomot, poate fiindca nu mai exista nici o forma de viata in jur. Copacii se resemnasera cu gandul pierii, pasarile parasisera de mult aceasta zona intunecata, iar oamenii nici nu se gandeau sa se aventureze aici, sa traverseze poarta iadului, poarta spre lumea Persephonei...

Totul era o superstitie. Zvonuri pornite de copii, apoi carate de umbra timpului in tot orasul, devenite intr-un final adevar. Cimitirul nu era doar personificarea mortii, locul cel mai apopiat de lumea de dincolo, devenise chiar moartea. Astfel ramasese parasit, ramasese blestemat de teama oamenilor, care inchisesera si poarta pentru a se asigura ca nimeni nu intra acolo. Sau mai degraba nu iese.

Si totusi ea isi facuse curaj. Sa traverseze granita mortii, sa se aventureze intr-o lume necunoscuta pentru cei din oras. Trecuse deja prea mult timp de cand cimitirul nu mai fusese calcat de pas uman, si nu mai exista vreo persoana care sa fi cunoscut motivul pentru care acel loc era interzis. Probabil nu exista nici un temei real, doar legende, dar totusi fiecare om stia ca nu are voie sa ajunga acolo. Si chiar daca era voie, nici un om nu indraznea sa tulbure o lume atat de necunoscuta.

Dar ea nu era comuna, ea nu se supunea unor reguli gregare, si nu putea intelege temea oamenilor pentru necunoscut. Dimpotriva, acest lucru o atragea, avand o pasiune pentru intuneric si pentru vrajitorie

Iar cimitirul interzis era locul perfect al noului sau ritual. Un ritual in care pusese toata ura pe care o simtea pentru aceasta lume, pentru superficialitatea si vanitatea ei.
Il gasise intr-o carte veche, din singura biblioteca prafuita a orasului. Nimeni nu stia cum ajunsese acolo, si nimeni nu voia sa aiba aceasta carte langa el, astfel ii fusese oferita pe gratis, si fusese sfatuita sa nu o mai returneze niciodata.
”Poarta diavolului” era cel mai fascinant lucru pe care il citise, iar pasiunea sa devenise si mai intensa. Descriere detaliata a lumii de dincolo, si chiar ritualuri stravechi, care concludeau cu deschiderea unor porti demonice. Incantator din punctul sau de vedere.

Asadar stransese tot ce avea nevoie in rucsac, astepta lasarea intunericului, si porni spre singurul loc in care stia ca nu are voie sa paseasca. Dar unde stia ca ritualul sau va fi netulburat, si va avea sanse mari de reusita.
Gardul fu mai usor de sarit decat isi inchipuia, desi nu era chiar o persoana atletica. Era altfel decat ii fusese povestit. In loc de suflete nelinistite, de morti umbland printre ale lor morminte, si de creaturi ale intunericului, era liniste. O liniste deplina. Panze de paianjen intinse intre niste copaci morti, morminte abia vizibile, acoperite de o bogata vegetatie si niste poteci care duceau spre o veche cripta. Perfecta pentru ritualul sau.
Usa era deja daramata, astfel nu ii fu prea greu sa intre. Isi scoase din rucsac pumnalul, amuleta, si cartea asezandu-le langa mormant. Vraja sa urma sa fie perfecta, iar dorinta sa de a scapa de viata plictisitoare din oras urma sa se indeplineasca.
Trasa incet cercurile precum in carte, asezand amuleta in centrul desenului. Iar pentru punctul culminant, incantatia. Apoi cu pumnalul isi taie usor vena, pentru ca sangele sa ii atinga pamantul.
Clipe de nerbdare, de entuziasm, si de o oarecare teama. Nu se gandise chiar la consecinte. Voia o vraja, voia sa se simta mai puternica decat restul lumii, sa devina stapana propriei sorti, dar nu stia exact ceea ce facuse.
Totusi linistea se pastrase. Aceleasi morminte parasite de viata, aceleasi panze intinse. Totul era inutil. Un drum care ii adusese singura satisfactie ca a incalcat o regula, aceea de a nu se aventura in cimitir. Dar dezamagirea era prea mare. Astepta sa devina altceva, sa revina fiind mai puternica, fiind o adevarat vrajitoare, nu o rebela amatoare de senzatii tari.
Pasi lenti o purtau spre lumea sa, spre orasul sau prafuit, care acum ii parea si mai respingator. Esuase. Mai mult se alesese si cu o taietura care cu siguranta va starni ingrijorarea parintilor. Dar era oricand disponibila scuza cazaturii

Gandurile sale o purtau deja spre o noua zi in acelasi oras, cand o miscare brusca ii atrasa atentia. Zidul din fata sa parca se inaltase, devenind imposibil de trecut. Uimire. Apoi o noua miscare, de aceasta data insotita de un zgomot asurzitor. Cripta era cuprinsa de foc, iar in jurul sau cadavre arse pareau insufletite. Spaima. Apoi totul deveni invadat de flacari, iar ea se simtea incapabila sa alerge, sa strige, innecandu-se in proprile lacrimi. Disperare. Zidul era mult prea inalt, focul mult prea puternic, iar o mana o prinse de picior, tragand-o inapoi spre veche cripta. Nu mai era in stare nici sa tipe, nici sa spere, stiind ca a facut cea mai mare greseala din viata sa. Din scurta sa viata.

Vedea orasul. Mult mai frumos decat isi aducea aminte, cufundat intr-o liniste ideala. Vedea prietenii, vedea familia, dar totul prin alti ochi. Nu fusese capabila sa aprecieze ceea ce avea, sa se bucure de acest lucru, iar acum era prea tarziu. Avea nevoie de o scapare, avea nevoie de o alta viata, dar gasise moartea.
Regret...



P.S. Assignment by Andru : "exista magia, ce vraja ai face si cui?"

In love with the enemy

Soarele incepuse sa-si piarda din stralucire, urmand sa fie detronat pentru o noapte de umila luna, timida sub amenintarea luminii, dar stapana absoluta in regatul intunericului. Doua entitati atat de diferite, dar mult prea asemanatoare. Ca doua suflete ce sunt legate de o nevoie reciproca, dar care nu se pot intalni niciodata

Ce ironie… Tocmai amurgul mi l-am ales pentru aceasta intalnire. Poate pentru ca paralela sa fie completa. Eu soarele si ea luna, sau invers. Nu m-ar deranja sa fiu eu luna. Sa fiu vazut ca un simbol romantic al dragostei…
Dragoste… Credeam ca pana acum puteam sa inteleg ce inseamna, sau sa pot sa o controlez. Dar notiunea este complet abstracta pentru mine in continuare. Nu inteleg un lucru pe care il simt, si trebuie sa ma resemnez cu acest gand.

Prea multe ganduri, prea multe griji, si doar o intrebare. Cum am putut sa ajung in situatia asta? Cum a putut tocmai ea sa-mi dea intreaga lume peste cap, si sa ma faca sa traiesc invaluit de o multicolora fantezie. Sa ma faca incapabil de a ma gandi la altceva, la altcineva, sa imi puna stapanire pe vise, sa imi armonizeze bataile inimii…
O intrebare fara raspuns. Sau cu unul prea simplu si de neinteles pentru mine. Dragoste. Iar acum plutesc spre ea, fara a mai conta cine a fost inainte, cine a fost in trecut pentru mine. Singura persoana de care eram absolut convins ca nu ma pot indragosti. Nu dupa tot ce a facut…ce mi-a facut.
Cum am putut sa ma indragostesc de un monstru? Cum pot sa iubesc singura persoana careia ii doream raul? Iar acum as putea sa-mi dau viata pentru ea…
Intrebari fara raspuns…
Oricum trecutul nu mai conteaza. Acum situatia este antitetica, si nu as vrea sa schimb nimic, fiindca senzatia care-mi strabate sufletul este minunata. Cel mai intens lucru pe care l-am simtit. O dragoste prea puternica pentru a fi tinuta sub control.

Alte intrebari...cum a putut ura sa se transforme direct in dragoste? De unde stiu ca nu se va transforma la loc? Nu..nu poate..e prea coplesitoare. Nu se poate schimba in nimic.Asadar trebuie sa continui pe acest drum. Un drum plin de flori si de serenade. Un drum plin de juliete, de elene, de ofelii..iar eu sunt si Romeo si Paris si Hamlet. Toate dramele si povestile de dragoste cuprinse sub cerul purpuriu al amurgului. Si o poveste de dragoste nou nascuta. Mai frumoasa pentru mine decat toate cele cantate de indragostitii venetieni. Povestea mea. Propria mea idila, care poate ajunge nemuritoare, sau poate avea un final timpuriu. Dar nu pot sa ma gandesc la viitor cand prezentul este atat de coplesitor. Nu pot sa ma gandesc cand ii simt prezenta atat de aproape.

Incerc sa grabesc pasii. Nerabdarea imi da fiori, gandul ca am sa ii vad zambetul, ca am sa ma joc cu parul ei si am sa-i simt atingerea buzelor ma ameteste.
Si stiu ca ma asteapta. Stiu ca este la fel de nerabdatoare, la fel de confuza. Sau cel putin sper. Sper sa simta la fel de intens. Sa fie si lumea ei la fel de ravasita precum a mea. Sa se gandeasca de ce nu pot ajunge mai repede. De ce este drumul atat de lung. De ce nu este cu mine tot timpul…

Ganduri, intrebari, supozitii si alte ganduri. Secunde si minute. Soare si luna. Si apoi ea. Acolo, exact asa cum mi-o aminteam. Centrul universului meu. Minunata, adorabila, chiar perfecta. Doar pentru mine, fiindca si defectele care in trecut mi se pareau ingrozitoare acum le iubesc. Dusmanul meu, singurul meu dusman, minunatul meu dusman, ajuns vital. Ajuns o micuta silfida care imi danseaza jovial in vise. Care imi picteaza inima in culorile iubirii si care imi da un nou sens vietii.

Nu mai am cuvinte. Nu pot sa tin in frau bucuria coplesitoare pe care o simt apropiandu-ma pe ea. Pe care o simt cand ma gandesc ca este a mea, pata mea de culoare, bucatica mea de lumina, oaza mea intr-o lume devenita desertica. O privesc, o simt, o iubesc…

-Buna...


P.S. Assignment by Andru: "si tu scrie ca si cum ai fi indragostit de dusmanca ta"

In cautarea fericirii

Nu poti gasi dragostea…Nu poti gasi ceva ce nu exista, cel putin in acel moment, si cel putin pentru tine. Si ce este dragostea? Cum poti sa recunosti ceva ce nu se poate defini, cum poti sa pornesti in cautarea unui lucru pe care nu-l cunosti, in cautarea unui sentiment...
Nu te ajuta ca iti doresti sa o gasesti, iar eforturile tale mai mult ca sigur nu vor duce la rezultatele asteptate. Fiindca dragostea nu este ascunsa, nu este in alta parte, nu se afla la altcineva. Se afla in tine, asteptand sa iasa din amorteala si sa iti schimbe viziunea asupra lumii, ba mai mult, sa iti creeze o noua lume, una in care visele tale devin realitate, o lume dupa chipul si asemanarea perfeciunii din imaginatia ta.
Asadar nu poti cauta ceva ce ai deja, si nu poti gasi ceva ce se afla cu tine in permanenta. Poti cauta persoana care sa trezeasca emotiile dragostei. Dar si acest lucru poate fi inutil. Nu te poti indragosti de o infatisare, deci nu ai de unde sa stii pe cine sa cauti, nu ai un stereotip.
Pur si simplu se intampla. Pur si simplu te indragostesti. Posibil chiar de o persoana pe care nu o vedeai absolut deloc ca fiind o posibila partenera. Drumul spre iubire nu este unul prestabilit, unul pe care tu sa ti-l construiesti. Este un sir de coincidente, un sir de lucruri poate prea minore ca sa le observi, iar apoi o multitudine de zambete, de cuvinte si ganduri. Si iata dragostea se afla in fata ta. Suprinzator de usor, fara nici un efort facut de tine, intreg universul incepe sa se roteasca in jurul acelei persoane, care pana acum un timp era o necunoscuta, sau nu era atat de importanta incat sa ii acorzi atentie. Iar acum este centrul lumii tale. Sufletul tau pereche, cel putin pentru o perioada de timp.Fiindca deoarece dragostea este efemera, si sufletele pereche se pot schimba. Astfel poti avea mai multe suflete pereche in decursul unei vieti, depinzand de perioada de timp. Te poti indragosti de multe persoane, asemanatoare sau diferite, fara ca una sa fie sufletul pereche. De fapt toate sunt. Sau nici una, mai degraba fiind bucatele din perechea ta ideala,. Dar de toate te indragostesti, iar pe moment, le vezi ca fiind ideale.

Asadar, trebuie sa ai rabdare. Sa se produca acele coincidente care sa te puna fata in fata cu persoana care are puterea de a te transpune intr-o lume perfecta. Apoi totul depinde de voi. Urmeaza o insiruire de pasi care pot duce spre o fericire continua, sau spre un final dezamagitor, sau mai frumos zis, spre un nou inceput, spre noi coincidente si spre o noua iubire. Poate mai intensa decat ultima, poate mai scurta, nu se stie niciodata. Dar atat timp cat o iubesti, cat iubesti relatia voastra, si felul in care te simti alaturi de ea, cautarea fericirii s-a incheiat.

Frumusete prin simplitate

Hollywood inseamna bani, Hollywood inseamna superficialitate pentru aparente, Hollywood inseamna delir pentru grandoare si impresioneaza doar prin simpla denumire. De aceea si “Avatar” era marele favorit al Premiilor Oscar, fiindca se confunda cu aceste insusiri. Cel mai mare buget din istorie, cele mai impresionante efecte speciale, mixaje sonore si o tehnologie 3D dusa la rangul de arta, toate modelate de spiritul creationist al entitatii supreme in materie de regie: James Cameron. Iar rezultatul a fost unul asteptat. Incasari de peste 2 miliarde de dolari si ovatii neincetate ale criticilor, inca ancorati in Eywa si apasati de greutatea ochelarilor 3D.
Mediatizarea a fost excesiva, iar in scurt timp “Avatar” a devenit cel mai popular film al tuturor timpurilor. Comunitatile de fani au depasit numarul milioanelor, si lumea a inceput sa viseze cu ochii deschisi la Pandora, lumea atat de paradisiaca si antitetica pamantului nostru…


Incununarea acestui proiect unic in istoria cinematografiei era statueta aurita de 33 cm numita simplu, ba chiar banal, Oscar. Globul de Aur era deja in vitrina saturata de trofee ale lui James Cameron, dar recunoasterea Academiei Americane de Film era mult mai onoranta decat cea a Presei Straine.

James Cameron urma sa intre in istorie, castigand al 2-lea sau premiu Oscar dupa cel pentru Titanic, iar nimic nu parea sa-l opreasca.


Totusi membrii Academiei Americane de Film au luat o decizie neasteptata iar Avatar si James Cameron au fost pentru o seara dati uitarii. Fiindca cel mai bun regizor al anului a fost considerata fosta sotie a lui James, Kathryn Bigelow iar filmul sau “The Hurt Locker” i-a luat fata mult mai celebrului sau rival, devenind detinatorul onorantului trofeu suprem.
Dupa o lunga perioada dominata de lumi edenice si de razboaie fictionale publicul a revenit cu picioarele pe pamantul fierbinte si morbid al unui prezent in care abunda dramele. Iar dupa o experienta extraterestra, oamenii si-au indreptat atentia asupra suferintei semenilor care traiesc in fiecare moment cu nesiguranta clipei urmatoare.

”The Hurt Locker” nu are un subiect atat de impresionant precum Avatar, nu abunda cu efecte vizuale, nu dispune de tehnologie 3D. Dar totusi experienta traita este mai intensa si mai tulburatoare decat cea simtita in universul avatarelor. In mare parte deoarece este vorba de un razboi real si de niste experiente reale bine ancorate in subconstientul uman. Filmul reda exceptional atmosfera de razboi, transpunandu-te mai bine in actiune decat tridimensionalul Avatar. “The Hurt Locker” este un film care exceleza prin detalii, praful ridicat la explozia unei bombe sau sunetul metalic al unui cartus facand din vizionarea acestui film o experienta fascinanta, si reusind sa transpuna spectatorii intr-un foc incrusisat permanent, implicati in actiune si nu doar simplii privitori.


Totusi, nu cred ca se poate spune ca filmului lui Kathryn este mai bun decat cel al fostului sot. Parerile difera si acest lucru este perfect normal fiindca frumusetea se afla in ochiul privitorului. Dar “The Hurt Locker” a impresionat mai mult pe membrii academiei prin surprinzatoarea simplitate.
Buget mic, efecte speciale reduse, si drama unui razboi in care cea mai mica greseala poate aduce moartea. Intensitatea trairilor soldatilor americani a fost mai apreciata decat intensitatea experientei tridimensionale a Pandorei. Si bineinteles a contat si faptul ca regizorul a fost o “ea”, istoria fiind scrisa prin faptul ca este prima femeie castigatoare a acestui premiu.

In acest an simplitatea a fost aleasa in detrimentul grandorii. iar James Cameron a fost lasat in intuneric de o sotie care a asteptat in plan secund, umbrita de succesele fostului partener.

Acum publicul este fascinat de noua stea a cinematografiei, iar milioane de suflete rostesc la unison “I see you” creatoarei experientei irakiene.

Don't worry about life, you're not going to survive it anyway...

Viata este ca un roman fara happy end iar etapele vietii se desfasoara precum momentele subiectului.

Inceputul deci expozitiunea este aceasi pentru toti, de aceea se si presupune ca toti oamenii sunt egali: cat de poate de fals. Oamenii sunt foarte diferiti inca de la nastere si se nasc avand apoi conditii foarte distincte de viata. Cum poate un om dintr-o familie instarita din State de exemplu sa fie egal vreodata cu unul nascut in saracia africana, cand din start cel din urma este defavorizat si va avea niste conditii extreme de grele datorita carora e putin probabil ca va ajunge la o performanta intelecuala sau materiala. Sau cum poate un copil dintr-o etnie sa fie egal unul nascut intr-o familie normala cand toata viata cel dintai va fi privit ca un intrus de ochii suspiciosi ai unei societati care si-a pierdut de mult increderea in oameni in principal, si in etnii in special…Si in plus cum pot 2 copii sa fie egali cand informatia scrisa in ADN este atat de diferita incat procesul de crestere si acumulare va fi extrem de distinct, unii fiind avantajati inca de la nastere de aceasta secventa genetica…

Si un om frumos si inteligent va fi clar avantajat pe parcurs fata de unul caruia ii lipsesc ambele sau doar una din aceste calitati… Si chiar daca odata cu trecerea timpului diferente se pot estompa, este clar ca oamenii nu se nasc egali...

Apoi urmeaza cuprinsul, care presupune mai multe intrigi si puncte culminante. Aceasta etapa a vietii este cea mai importanta si cea mai lunga …Si nu conteaza neaparat cat traiesti, desi pe plan personal este si asta important, principiul aplicat fiind cu cat mai mult cu atat mai bine, ci cum traiesti.
In primul rand cred ca viata trebuie vazuta ca o joaca. Raportata la milioanele de ani trecute, o viata de om este infima, si trebuie traita din plin, deoarece timpul se scurge mai repede pe zi ce trece si se poate opri oricand… Nici un om nu traieste degeaba, chiar daca nu scrie, nu picteaza sau nu lasa ceva in urma sa, benefic omenirii sau macar unei parti a acesteia. Fiecare om are dreptul sa se bucure de viata sa, si fiecare om cred ca la final are destule momente placute la care sa se gandeasca incat sa nu spuna ca a trait degeaba...
De ce consider ca viata e o joaca? Pai in primul rand cred ca e prea scurta pentru a sta si a “jeli” diverse momente trecute. Daca un eveniment este depasit trebuie lasat in trecut cat mai repede posibil. Viata este plina de relatii esuate, de momente in care simti ca esti singur si nu ai pe nimeni de incredere cu care sa vorbesti, de momente in care te cuprinde disperarea, frica sau te consideri prea slab pentru a mai continua. Dar este important sa treci peste ele cu rapiditate si lejeritate. S-a incheiat o relatie? Ok, vine alta, de care trebuie sa profiti din plin cat timp va dura si aceea. Ai pierdut un prieten? Cu siguranta va aparea altul. Important este sa te concentrezi pe momentele placute in viata si sa o vezi plin de optimism. Nu zic sa treci imediat peste momente grele fiindca e imposibil toti avand mai multe sau mai putine sentimente si fiind mai mult sau mai putin sensibili. Dar nu trebuie sa stam ancorati in trecut prea mult timp...

In cele din urma avem deznodamantul, care este la fel pentru toti, chiar daca atunci cand ne concentram la detalii pare diferit. Dar toti ajungem undeva, sau mai probabil niciunde, si ciclul de viata al tuturor se incheie eventual…Mai dureros sau mai linistit, mai devreme sau mai tarziu, intotdeauna plecam singuri de pe aceasta lume, sperand ca prezenta noastra aici a contat macar pentru cineva. Atunci putem spune ca viata nu a fost in van…

Deci, inceput, cuprins si incheiere, toti trecem relativ rapid prin aceste etape. Si e important sa facem ceea ce ne place in scurtul timp petrecut pe acesta minuscula planeta fiindca ceea ce esti defineste ceea ce faci nu invers…

"Dream as if you'll live forever, live as if you'll die today" - James Dean...

A

Nu am sa-i spun numele micutei mele zburatoare. Nu am sa ii dau un nume deoarece silfida mea joviala nu poate fi reprezentata de un singur cuvant. Ea reprezinta ideea de pasiune, ideea unui vis permanent, unui vis invaluit intr-o intreaga sfera de culori, care pare sa nu se sfarseasca niciodata. Ea reprezinta o motivatie, o inspiratie, reprezinta o intreaga lume de sperante in care cel mai intens lucru este de o simplitate socanta. Iar acest element principal si vital al lumii mele este zambetul. Zambestul ei.
Scumpa mea micuta este motivul pentru care vocea-mi incepe sa se piarda in infinitatea de batai ale inimii si pentru care respiratia incepe sa sune precum un rapid fragment dintr-o piesa de iubire. Iar ochii sai caprui au menirea de a ma captiva intr-o stralucire jucause in care as putea sa ma ratacesc la nesfarsit
Ea nu are nume, si ea nu poate fi descrisa in suficiente cuvinte, deoarece ea reprezinta o stare, un sentiment, iar cuvintele nu-I pot cuprinde intreaga splendoare. Ea nu are nume deoarece ea este invaluita in mister, un mister care te fascineaza , te intriga, si care te cheama sa-l dezlegi
Ea este un ideal, singurul element care ma poate transpune intr-o lume fantastica, in care curcubeul se pierde in parul sau si in care zambetul ei reprezinta atat rasaritul cat si amurgul. Lume din care nu as pleca niciodata, fiindca ea este tot ceea ce am nevoie. Rasetul ei ar fi cea mai frumoasa muzica iar privirea sa cel mai senin cer instelat. Ea ar deveni universal meu, deoarece as simti ca traiesc numai cand ea ar fi langa mine…

Dar ea se pierde intr-o mare de sentimente contrastante si intense, in care pasiunea se leaga de amagire si visarea de tristete...
Micuta mea devine personajul principal al unui nou capitol, atat de frumos dar probabil mult prea scurt. Fiindca momentan se afla la stadiul de speranta, iar ea nici nu stie ca face parte din aceasta piesa care reprezinta o pasiune probabil unilaterala…

Ea nu are nume, dar am sa-I spun “A”…atat de simplu. Atat de frumos

Touching souls

Floating with the wind, running through the skies, passing by the stars…
One pure love is growing, one true feeling shows
Seeming so immortal, feeling so intense
As a burning flame lighting all the souls

Thinking at the one, looking at the moon, shining like the sun
Two hearts beating loudly, two hands touching soft
Feeling so connected, looking to unite
Both your dancing spirits and your lovely smiles

You start feeling joyful, singing loud you love, painting waves of joy
Thinking if that’s real, or a dream come true
Cause she’s so angelic, cause she’s so divine
Twisting out your world, running with your mind

You start feeling dizzy, breathing her sweet soul, tasting all the love
Wanting her forever, near you to stay
Cause she’s your true soul-mate, your half beating heart
Loving her for always, loving her profound.

You know you love me..

"We like to fantasize, every now and then, about rich people looking good while behaving badly. That kind of escapism will never go out of business, and Gossip Girl delivers it in of-the-moment fashion."

"Gossip Girl is eye candy, and mind candy"

"Your feelings about Gossip Girl will depend on just how guilty you are willing to feel about your guilty pleasures"

"Gossip Girl succeeds because instead of trying to re-invent the wheel, it covers the wheel in couture and parades it down Fifth Avenue. "



xoxo

Incerci...

Incerci sa scapi..

incerci sa te detasezi definitiv de teluric si sa plutesti in infinitatea visurilor tale. Dar panza tesuta imprejurul tau este mult prea puternica. Unica sa menire este pastrarea ta cu picioarele pe pamantul morbid iar incercarea de a te elibera creaza un efect de constrangere. Si realizezi ca e prea tarziu, realizezi ca aripile ti-au fost taiate mult prea devreme iar dorinta de a levita incepe sa paleasca. In jurul tau tau vezi persoanele resemnate, prinse in propria tesatura, persoane care au uitat cum e sa spere, carora le e frica sa viseze. Si te cuprinde un sentiment de teama. Teama de a deveni ceva ce nu esti, teama de a iti pierde sufletul si de a ramane delimitat de o granita materiala. Simti cum prin firele panzei ti se scurge treptat viata dar realizezi ca esti prea obosit sa te mai zbati. Epuizat de lupta contra unei societati bazate pe realismul obiectiv, sufletul tau devine banal, si doar speranta unui nou vis ii mai poate reda splendoarea nativa. Splendoare care nu o mai intrezaresti la cei din jur. Dar tu nu esti ca ei, tu nu esti ca restul. Tu nu cunosti resemnarea continuand sa speri intr-o eliberare din celula meschina care iti ingradeste visul. Panza celulei chiar daca a fost tesuta cu migala, forjata cu scopul de a te supune unei realitati anoste incepe sa cedeze sub greutatea visurilor tale. Increderea in puterea ta de a depasi orice limita materiala o face sa dispara. Incepi sa speri, sa crezi in atingerea oricarui ideal, si incepi sa calatoresti printr-un infinit de sentimente eterne.

Scapi...

feel...

Like

You see her every day
You think of her near you
You want her to be yours
You dream of her with you

Love

You simply float with her
You mostly sense her soul
You nearly touch her heart
You truly seem to fall

Hurt

You want this all to end
You cry on every night
You feel your broken soul
You’d like her out of sight

Insensible…

Oldies...

as the sun shines joyfull every single day, my brightly love for you blossoms like a flower in the month of may...
and i could think and stare at you untill the world stands still, the moon and stars our holy paradise shall fill..
enjoying every single of your pretty little smile....
and all of my universe revolves around your sweet existance...my feelings grow stronger unnoticeing the distance.
be mine, oh sweet little rose,oh sweet little angel,oh sweet little butterfly...'couse without you i am lost in a
grey,crazy world in which the music is silent and the light is long gone...
take my dreams and make them real, make me a part of your loving heart, make me a part of your lovely heart...
something in the way you are makes me a better man..makes me think that i am imortal, fills my soul with your joy..
and i can't imagine loving someone else...couse there's no one so sweet, so pretty, so breath-taking...as you..
my little darling

Am murit..

Am murit? Nu. Nu am cum tinand cont ca inca simt o durere. Dar aceasta durere se diminueaza pe zi ce trece, si eu ma simt din ce in ce mai gol. Mai lipsit de sens, mai lipsit de sentimente. Iar durerea nu dispare ci devine indiferenta. Iar asta inseamna ca desi teoretic sunt in viata, o parte din mine a murit. Sau a devenit imuna. Incapabila sa mai simta ceva.
Oare am sa mai pot vreodata vibra la sentimentele altei persoane? Oare am sa mai imi pot invia spiritul? Probabil ca da fiindca nu am pierdut esentialul. Am pastrat puterea de a visa si de a spera. Iar prin acest lucru pot depasii orice limite. Pot face minuni. Ma pot ridica ca pasarea Pheonix din propria cenusa. Imi sunt propriul salvator, imi pot infaptui singur o minune. Imi pot reda pofta de viata. Imi pot reda fericirea.
O parte din mine a murit. Dar ea se regenereaza.
O parte din sentimentele mele au disparut. Dar altele au aparut in locul lor, sentimente care desi momentan sunt prea neinsemnate, au puterea de exploda si de a-mi reda stralucirea mirobolanta.
Am sperat. Am visat. Am iubit. Am suferit si am murit. Dar am renascut. Mi-am reamintit cum e sa visez. Sa sper. Iar acum simt. Ma simt mai viu ca niciodata. Ma simt insufletit si privesc cu entuziasm spre viitor. Spre infinitul fericirii mele.

Natasha Bedingfield - I bruise Easily

Te doare

Te doare atat de tare incat nu te mai poti gandii la nimic. Simti ca traiesti la nesfarsit aceleasi clipe, ca viata ta se desfasoare dupa un tipar bine stabilit. Fericire si tristete, bucurie si dezamagire, un ciclu nesfarsit de sentimente antitetice. Contrastul este prea mare iar tu simti ca sufletul nu mai poate rezista. Simti din nou acea durere sfasietoare. Simti cum spiritul tau se pierde, simti cum iti dispare inocenta originara. Iti vine sa plangi, dar nu mai ai puterea nici de a face acest lucru. Nu mai poti nici sa te descarci, nu mai poti sa scapi odata cu lacrimile de o durere nemiloasa.
Totul devine negru. Viata ta devine meschina. Simti ca ai pierdut cel mai important lucru si realizezi ca nu mai ai puterea de a detasa. Fiindca iti dispare o alta parte a sufletului.
Poate cea mai frumoasa.
Si iti e frica sa mai ai incredere in oameni. Iti e frica sa te mai atasezi deoarece crezi ca nu ai puterea sa mai depasesti inca o data o asemenea durere…Aparent infinita.Dar orice sfarsit este un nou inceput. Iti dai seama ca viata e cruda, nu te menajeaza in nici un moment, dar chiar si asa e frumoasa. Orice experienta te intareste, te pregateste pentru viitor. Important este sa nu te schimbi. Sa nu iti pierzi frumusetea sentimentala deoarece nimeni nu are dreptul sa-ti distruga aceasta parte. Nimic nu iti poate modela felul in care simti. Trebuie sa ai incredere in tine, trebuie sa ai incredere in sentimentele tale si trebuie sa ramai deschis cu cei din jur. Trebuie sa speri. La fericirea ta care nu va fi umbrita de aceasi durere ciclica. La o persoana care nu te va mai face sa-ti fie frica sa te exprimi, sa te indragostesti... Trebuie sa crezi in visurile tale. In sentimentele tale. In iubire. Sa visezi.

”dreaming comes so easily”

Craig David - I`m Sorry (I Don`t Love You No More)

O iubesc

O iubesc atat de mult incat nu pot transpune acest sentiment in cuvinte. Fiindca probabil nu s-au inventat cuvinte destul de frumoase... Dar daca nu pot exprima acest lucru…de ce simt in fiecare minut nevoia sa-i spun cat de mult conteaza pentru mine..si cat de vitala imi este?. Cum ii pot arata ca o iubesc? Cum o pot face sa simta ce simt eu…sau macar sa vada cat de intens traiesc fiecare clipa petrecuta impreuna? O viata alaturi de ea mi se pare mult prea putin, fiindca profunzimea sentimentelor mele nu are cum sa se diminueze. Nu am cum sa incetez sa o iubesc fiindca ea a devenit sufletul meu. Suflet care se transforma intr-o serenada a iubirii la auzul numelui ei. Iar acest nume a ajuns sa fie titlul povestii vietii mele. Ea este unicul personaj, ea este decorul, ea este pagina pe care imi astern sentimentele.

Dar sunt nesigur. Ma deschid prea mult, imi exprim prea des sentimente, iar acest lucru ma va face sa sufar. O iubesc, ii spun in fiecare zi cat de perfecta este in ochii mei, dar daca la un moment dat se va satura uniformitatea mea? Daca va dori altceva? Eu nu sunt capabil sa fac prea multe. Eu simt…pur si simplu simt o dragoste nemarginita pentru tot ceea ce ea inseamna. Pentru fiecare cuvant al ei, pentru fiecare gest, pentru fiecare zambet. Si exprim acest lucru cum pot. Dar daca nu e de ajuns?

Daca iubirea mea va ajunge sa o sufoce? Daca va incepe sa i se para monotona? Momentan pot doar spera ca dragostea noastra sa fie vesnica, sa depasaseasca granitele riguroase ale timpului. Momentan pot doar visa. La iubire. La iubirea ei.


Beyonce-Halo

Young love

O privesti...

Si speri ca acea clipa sa nu se termine niciodata, fiindca ea este singura persoana care te face sa uiti de grijile de zi cu zi, sa uiti de tine, uitandu-te in ochii ei stralucinzi. O doresti dintr-o privire, o doresti sa fie langa tine pentru totdeauna, fiindca simti ca numai ea ar putea avea acest efect asupra ta. Ea este singurul drog la care nu poti rezista, pe care il doresti cu insistenta zi si noapte stiind ca fara el viata ta nu are pic de culoare si implicit pic de farmec. Numai ea te poate face sa nu regreti nici o clipa faptul ca te-ai nascut, numai ea te poate face sa fii fericit in fiecare secunda, si numai ea te poate invata sa iubesti. Sa iubesti un ideal, fiindca pentru tine ea este idealul pe care il credeai de neatins. Ea este cea care da sens vietii tale, cea care iti face inima sa bata nebuneste la fiecare sarut. Ea este persoana care te face sa uiti sa respiri. Zambesti, razi si plangi impreuna cu ea. Incepi sa simti prin ea, deoarece sufletele voastre s-au unit, devenind o balada infinita a iubirii. O simti pe ea, chiar mai intens decat te simti pe tine insuti.
Astfel povestea ta devine povestea voastra. O poveste de iubire nesfarsita. O privesti cu insistenta, fiind constient de efemeritatea ei, dar si de nemurirea sentimentelor voastre. De nemurirea unei legaturi care sfideaza timpul.Ea devine definitia perfectiunii, devine intruchiparea iubirii in forma ei neslefuita. Simtita nu gandita. Infinita.

O privesti…

Doi

Doi ochi caprui sunt tot ceea ce vrei
Doi ochi caprui lucind usor in noapte
Ca doua stele alergand pe cer
Care-ti transforma visele in fapte

Acei doi ochi in suflet vor ramane
Si-i vei avea cu tine in fiecare noapte
Imaginea ei conturandu-se in soapte…

Si vei dori in brate sa o ai...
Dar ea devine curcubeu…
Stralucinda-n coltul ei de rai...
Stralucinda-n visul tau mereu

Si vei dori in fata ta s-o ai…
Si sa-i promiti si soarele si luna..
Doar voi intr-o poveste fericita
Fara sa ai nevoie de-un decor
Idila voastra va ramane nesfarsita…
Doar voi…Doar doi
Voi doi..

Simt..

Simt nevoia sa ma exprim…sa ma eliberez…si destul de des.
Poate as putea sa o fac prin muzica dar este clar pentru majoritatea ca nu am voce. Totusi asta nu ma opreste din cantat. Niciodata nu as putea sa ma iau dupa alte pareri inlocuindu-le pe ale mele. Si de ce m-as oprii din cantat atat timp cat ma SIMT bine.
Poate as putea sa o fac scriind ceva...dar aici din pacate nu am imaginatia si lexicul atat de dezvoltat. Totusi asta nu ma opreste din a scrie fragmente. Ceva legat si complex imi este foarte greu.
Simt nevoia sa fiu inteles…dar nu ma astept ca cineva sa ajunga sa ma cunosca asa de bine. De ce si-ar pierde timpul intr-o societate atat de rece si superficiala ca aceasta?. Adica..scopul TUTUROR este ca facem bani indiferent de compromisurile la care ne supunem, nu? Fara sa tinem cont de faptul ca ajungem sa nu mai simtim nimic. De accea prefer sa ma detasez. Incerc sa vad partea frumoasa a oamenilor pe care sunt sigur ca toti o avem. Majoritatea insa o tin bine-ascunsa. Probabil sunt constransi de societate. Cine isi mai permite sa se exteriorizeze si sa-si elibereze partea sentimentala intr-o societate pentru care acest lucru este vazut ca o slabiciune…
Trebuie sa recunostem. Suntem singuri pe lumea asta. Nimeni nu o sa ne inteleaga pe deplin. Noi trebuie sa devenim puternici si sa trecem peste orice obstacol fizic dar in special psihic, fara a astepta un sprijin sau ajutor. Dar nu reprimandu-ne sentimentele. Sunt partea cea mai frumoasa a noastra, sunt partea care ne defineste. Corpul nostru poate sa fie pamantean dar datorita sentimentelor depasim aceasta granita materiala.

Bella's lullaby

Luna Noua

"Pentru Bella Swan un singur lucru este mai important decat insasi viata ei : Edward Cullen. Dar a fi indragostita de un vampir este chiar mai periculos decat ar putea ea sa-si imagineze. Edward a salvat-o deja pe Bella din ghearele unui vampir periculos, dar acum relatia lor cutezatoare ii pune in pericol pe toti cei dragi lor si cei doi isi dau seama ca necazurile abia acum incep..."

Am terminat si a doua carte din seria "Amurg"...

Mi-a placut foarte mult si aceasta. Dar, este mult mai trista decat prima. In plus, nu a mai avut acelasi impact asupra mea, tinand cont ca eram obisnuit cu stilul lui Stephenie si cu personajele.
Dar asta nu inseamna ca m-a dezamagit. Din contra, mi s-a parut excelenta.

Nu trebuie sa cititi cartea aceasta fara sa fii citit "Amurg" in prealabil deoarece isi va pierde farmecul. Apoi, nu trebuie comparata cu "Amurg". Prima parte a fost invaluita intr-o atmosfera de basm. Acum este vorba mai mult de trairile interioare ale Bellei.

Nu am sa va povestesc nimic din "Luna Noua". Dupa ce ati citit (sau o sa cititi) "Amurg" cu siguranta nu veti mai avea nevoie de nici o motivatie pentru a citi si continuarea.