Nu am sa-i spun numele micutei mele zburatoare. Nu am sa ii dau un nume deoarece silfida mea joviala nu poate fi reprezentata de un singur cuvant. Ea reprezinta ideea de pasiune, ideea unui vis permanent, unui vis invaluit intr-o intreaga sfera de culori, care pare sa nu se sfarseasca niciodata. Ea reprezinta o motivatie, o inspiratie, reprezinta o intreaga lume de sperante in care cel mai intens lucru este de o simplitate socanta. Iar acest element principal si vital al lumii mele este zambetul. Zambestul ei.
Scumpa mea micuta este motivul pentru care vocea-mi incepe sa se piarda in infinitatea de batai ale inimii si pentru care respiratia incepe sa sune precum un rapid fragment dintr-o piesa de iubire. Iar ochii sai caprui au menirea de a ma captiva intr-o stralucire jucause in care as putea sa ma ratacesc la nesfarsit
Ea nu are nume, si ea nu poate fi descrisa in suficiente cuvinte, deoarece ea reprezinta o stare, un sentiment, iar cuvintele nu-I pot cuprinde intreaga splendoare. Ea nu are nume deoarece ea este invaluita in mister, un mister care te fascineaza , te intriga, si care te cheama sa-l dezlegi
Ea este un ideal, singurul element care ma poate transpune intr-o lume fantastica, in care curcubeul se pierde in parul sau si in care zambetul ei reprezinta atat rasaritul cat si amurgul. Lume din care nu as pleca niciodata, fiindca ea este tot ceea ce am nevoie. Rasetul ei ar fi cea mai frumoasa muzica iar privirea sa cel mai senin cer instelat. Ea ar deveni universal meu, deoarece as simti ca traiesc numai cand ea ar fi langa mine…
Dar ea se pierde intr-o mare de sentimente contrastante si intense, in care pasiunea se leaga de amagire si visarea de tristete...
Micuta mea devine personajul principal al unui nou capitol, atat de frumos dar probabil mult prea scurt. Fiindca momentan se afla la stadiul de speranta, iar ea nici nu stie ca face parte din aceasta piesa care reprezinta o pasiune probabil unilaterala…
Ea nu are nume, dar am sa-I spun “A”…atat de simplu. Atat de frumos
Scumpa mea micuta este motivul pentru care vocea-mi incepe sa se piarda in infinitatea de batai ale inimii si pentru care respiratia incepe sa sune precum un rapid fragment dintr-o piesa de iubire. Iar ochii sai caprui au menirea de a ma captiva intr-o stralucire jucause in care as putea sa ma ratacesc la nesfarsit
Ea nu are nume, si ea nu poate fi descrisa in suficiente cuvinte, deoarece ea reprezinta o stare, un sentiment, iar cuvintele nu-I pot cuprinde intreaga splendoare. Ea nu are nume deoarece ea este invaluita in mister, un mister care te fascineaza , te intriga, si care te cheama sa-l dezlegi
Ea este un ideal, singurul element care ma poate transpune intr-o lume fantastica, in care curcubeul se pierde in parul sau si in care zambetul ei reprezinta atat rasaritul cat si amurgul. Lume din care nu as pleca niciodata, fiindca ea este tot ceea ce am nevoie. Rasetul ei ar fi cea mai frumoasa muzica iar privirea sa cel mai senin cer instelat. Ea ar deveni universal meu, deoarece as simti ca traiesc numai cand ea ar fi langa mine…
Dar ea se pierde intr-o mare de sentimente contrastante si intense, in care pasiunea se leaga de amagire si visarea de tristete...
Micuta mea devine personajul principal al unui nou capitol, atat de frumos dar probabil mult prea scurt. Fiindca momentan se afla la stadiul de speranta, iar ea nici nu stie ca face parte din aceasta piesa care reprezinta o pasiune probabil unilaterala…
Ea nu are nume, dar am sa-I spun “A”…atat de simplu. Atat de frumos
