Am murit..

Am murit? Nu. Nu am cum tinand cont ca inca simt o durere. Dar aceasta durere se diminueaza pe zi ce trece, si eu ma simt din ce in ce mai gol. Mai lipsit de sens, mai lipsit de sentimente. Iar durerea nu dispare ci devine indiferenta. Iar asta inseamna ca desi teoretic sunt in viata, o parte din mine a murit. Sau a devenit imuna. Incapabila sa mai simta ceva.
Oare am sa mai pot vreodata vibra la sentimentele altei persoane? Oare am sa mai imi pot invia spiritul? Probabil ca da fiindca nu am pierdut esentialul. Am pastrat puterea de a visa si de a spera. Iar prin acest lucru pot depasii orice limite. Pot face minuni. Ma pot ridica ca pasarea Pheonix din propria cenusa. Imi sunt propriul salvator, imi pot infaptui singur o minune. Imi pot reda pofta de viata. Imi pot reda fericirea.
O parte din mine a murit. Dar ea se regenereaza.
O parte din sentimentele mele au disparut. Dar altele au aparut in locul lor, sentimente care desi momentan sunt prea neinsemnate, au puterea de exploda si de a-mi reda stralucirea mirobolanta.
Am sperat. Am visat. Am iubit. Am suferit si am murit. Dar am renascut. Mi-am reamintit cum e sa visez. Sa sper. Iar acum simt. Ma simt mai viu ca niciodata. Ma simt insufletit si privesc cu entuziasm spre viitor. Spre infinitul fericirii mele.

Natasha Bedingfield - I bruise Easily