vineri, 15 octombrie 2010

Reminiscenta II


Part 2: "Planul"

- Ce ai de gand sa faci weekendul asta? Dau o petrecere maine seara si esti in topul listei de invitati
- Scuze Tom, dar mi-am facut deja planuri si nu pot sa le anulez acum. Lasam pe data viitoare

Adevarul e ca nu avea nici un plan bine stabilit, numai o idee care ii suradea si pe care voia sa o transforme in realitate. O sambata linistita, departe de grijile sale cotidiene, in care sa doarma, sa citeasca si poate sa redecoreze o parte din casa. Cat mai distant posibil de rutina zilnica, care gravita in jurul laptopului si a serviciului. Apoi duminica o excursie la pescuit pentru a testa barca primita cadou de la colegi toamna trecuta. Nu avusese timp pentru astfel de calatorii sau fusese distras…

- Succes cu petrecerea totusi. Sper sa te distrezi
- Nu-ti face griji pentru mine. M-am asigurat ca bautura sa fie mai mult decat suficienta. Sper sa-mi treaca durerea de cap pana luni.
- Nu te-ai schimbat deloc de cand te stiu. E nevoie doar de alcool si de femei pentru a te binedispune..desi fetele sunt optionale… spuse Jeremy cu un ranjet pe fata.
- La cat de stresat sunt in timpul saptamanii chiar am nevoie de escapade uneori. Daca Dumnezeu mi s-a aratat in copilarie si mi-a oferit in dar o sticla de whiskey zicand ca este perechea mea pe vecie eu nu ma pot impotrivi. Cateodata trebuie sa-ti imbratisezi destinul chiar daca presupune asemenea sacrificii precum petreceri saptamanale cu multe fete necunoscute si chiar mai mult alcool.

Amandoi incepura sa rada, indreptandu-se incet spre iesirea din cladire, avand in fata libertatea oferita de weekend.

Restaurantul era prima oprire pentru Jeremy, el nevrand sa manance iarasi semipreparate, si neavand de gand sa inceapa tocmai astazi sa gateasca. Astfel intra in localul prea putin aglomerat, se aseza la o masa retrasa de doua persoane si privi mai mult in gol spre meniu. Deja stia ce o sa comande, pastele fiind prima sa optiune indiferent de locatie.

Ii placea in mod special aici, datorita linistii si muzicii relaxante care se scurgea dintr-un vechi difuzor langa receptie. Venea de cate ori avea ocazia vazand acest loc mai mult ca un refugiu, un sanctuar in care sa se poata distanta de restul socitetatii. Mancarea era si ea decenta, chiar daca nu-l incanta . Oricum mai bine decat sa cineze acasa, si mai ieftin decat daca ar face-o la un restaurant select din centru.
Ii lasa chelnaritei bacsisul deja obisnuit, si pleca spre supermarketul de peste drum pentru a-si face provizii in vederea weekendului. O pizza congelata, niste inghetata, caserola de salata deja preparata, un rucsac pentru acea mini-excursie, o pelerina in caz de ploaie si un ziar pe care avea sa-l citeasca ziua urmatoare. Isi lua si doua beri gandindu-se la petrecerea prietenului sau si parasi magazinul cheltuind mult mai putin decat in general. Dar era prea obosit pentru a se plimba printre raioane, iar ideea de a ajunge acasa il facea nerabdator.

Parca masina ca de obicei pe aleea din fata casei, neavand inca un garaj construit, si isi lua plasa de cumparaturi, avand grija sa nu uite nici laptopul care-i devenise un bun prieten si un confident.

Zilele i se pareau din ce in ce mai istovitoare, poate deoarece imbatranea, sau poate fiindca avea un program solicitant. Insa la 31 ani se simtea ca un mosneag mult prea obosit pentru a incepe entuziast o noua zi, sau pentru a termina una binedispus.
Verifica e-mailul, stirile din sport si cele economice, iar apoi conturile de pe retelele de socializare, unde obisnuia sa interactioneze cu prietenii sai pe care rar avea timp sa-i viziteze.

In cele din urma inchise notebookul, asezandu-se in pat si gandindu-se nerabdator la ziua urmatoare. Nu avea planuri marete, dar o zi atipica il entuziasma. Deschise televizorul pe canalul sportiv, deoarece urma un meci de baschet care il interesa, insa mai era mult pana sa inceapa, astfel cobora pana in biroul sau pentru a scrie in jurnalul in care se refugia de cate ori avea nevoie. Ii placea sa se relaxeze prin scris, mai mult, putand sa-si ia de pe suflet micile poveri.

” Serviciul este in continuare stresant. Seful m-a criticat si astazi desi mi s-a parut ca am facut o treaba buna cu acel editorial. Prefer sa consider critica ca fiind constructiva insa uneori ma demoralizeaza. Incerc sa nu ma gandesc ca luni iarasi trebuie sa gasesc un subiect pentru care e posibil sa fiu iarasi mustrat. In lipsa unui alt job stau si nu spun nimic. La cat ma plateste ar trebui sa fie recunoscator ca inca mai calc pe acolo. Astept ziua in care sa-l las masca cu articolele mele. Nu o vad prea apropiata dar speranta moare ultima.
Am vrut pentru o secunda sa renunt la planurile pentru weekendul acesta deoarece Tom m-a invitat la o petrecere si la cum il stiu ar fi trebuit sa raman acolo doua zile. Totusi am refuzat. Aman de prea mult escapada asta din cauza unor motive superficiale. Acum sunt decis sa continui.
Am fost iarasi la ‘Susan’s’ deoarece nu aveam timp sau rabdare sa cinez acasa. Insa cred ca mai este un motiv. Incepe sa-mi placa chelnarita, desi nu am vorbit niciodata cu ea. Dar e atractiva si are un zambet minunat. Imi aduce uneori aminte de EA…
Oricum nu sunt pregatit sa-i cer numarul de telefon sau sa o invit pe undeva… Dar asta nu inseamna ca luni nu am de gand iarasi sa o vizitez.
Ma pregatesc de meci desi nu cred ca sunt in stare sa mai stau treaz….”


Astfel se reintoarse in camera sa, inchise lumina si telefonul, nevrand sa fie deranjat, iar apoi televizorul. Ramase singur cu proprile ganduri in intuneric. Singur cu amintirile sale…Singur cu imaginea EI…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Filled with dreams .....Feed