Reminiscenta I

Part 1 : “Dorinta”

Isi lua halatul, papucii si ziarul, indreptandu-se spre mirosul de cafea dinspre bucatarie. Un inceput de weekend pe care il asteptase nerabdator si care debutase exact ca in dorintele sale…Pat moale, telefon mobil inchis, jaluzelele trase si un somn care s-a prelungit pana dimineata tarziu…Singurul lucru care ii lipsea era cafeaua bauta in intimitatea livingului sau, si ziarul pe care si-l cumparase seara, vrand sa renunte cel putin pentru o zi la notebookul devenit dependenta…
Iar acum fantezia era completa. O zi numai a lui, singur cu proprile ganduri, nederanjat de stresul permanent al serviciul sau cel al banilor. Un moment in care sa se simta cu adevarat liber, distant de lumea exterioara, lume de care-l despartea doar o usa.
Nu voia sa-si verifice e-mailul, sa verifice siteurile sale favorite nici macar sa deschida televizorul. Pentru o zi. Ca o reminiscenta a copilariei sale, petrecuta la mare distanta de agitatia unui oras, in care tehnologia era folosita in formele sale rudimentare. Totul se schimbase pentru el, numai linistea acelui loc ramanandu-i in memorie.
I se parea ciudata aceasta trecere…inainte visa sa fie conectat tot timpul la civilizatie, sa fie in inima unui mare oras si sa simta zumzetul lui permanent ..pentru ca acum sa tanjeasca dupa niste momente de relaxare, de care avea parte doar ocazional…
Totusi aceasta liniste era neasteptat de accentuata…suspect de accentuata mai ales ca strada sa nu era chiar laturalnica, iar traficul isi facea simtita deseori prezenta, intr-o simfonie acordata cu vocile copiilor care se jucau parca ritmic in fata casei sale.
Insa era sambata dimineata si era normal sa nu dea importanta unor detalii minore…

Termina de rasfoit ziarul, uitandu-se mai mult la articolele de sport, iar apoi incepu sa caute o alta activitate care nu presupunea abuzul de tehnologie. Biblioteca era principala sa tinta, insa citise putinele carti aflate acolo, iar gandul recitirii ii displacea complet. Mai era si varianta sa isi scrie in jurnal, dar o facuse deja in ziua anterioara, astfel neavand cu ce sa mai umple paginile sufletului sau cartonat…
Plicitiseala crestea proportional cu tentatia de a da drumul la televizor, pentru a se uita la un film clasic, sau pentru a viziona rezumatul meciului de baschet pe care oricum il pierduse, adormind din cauza oboselii.
Astfel lua telecomanda, uitandu-se la inceput cu reticenta la ea, apoi cu nerabdare, zambetul sau complice suprapunandu-se cu usoara atingere a butonului care corespundea canalului sportiv. Zumzet si un oftat dezamagit la vederea imaginii. Sau mai degraba la lipsa ei, deoarece postul nu functiona. A urmat o noua atingere senzuala a telecomenzii, si un nou oftat, de aceasta data surprins. Nici postul sau favorit de filme nu fuctiona. Nici macar cel de muzica…Suspect. Era pentru prima data cand cablul nu functiona, iar prima cuta de stres ii aparu pe frunte, intr-o zi care presupunea relaxare.

- Genial!…Minunat!...exact astazi trebuia sa mi se intample asta!

Iar atunci decise sa-si transmita frustrarea companiei de cablu, cea careia ii achita constant facturile, dar care nu era in stare sa-i faca posibila o zi de sambata relaxanta cu televizorul si acea cana mare de cafea din care inca sorbea.

- Din ce in ce mai frumos!

Devenea deja enervat, mai ales deoarece telefonul nu functiona. Fara nici un motiv, fara nici o atentionare.
Iar acum era nevoit sa faca un mare pas, indreptat spre simbioza totala cu tehnologia, deoarece stia ca daca isi deschide si celularul ziua lui va deveni una obisnuita. Dar era obligat…
Cu un armonios sunet telefonul era deshis, iar el era in fata unui fapt inedit, dar obisnuit in contextul actual. Nu era semnal. Nu avea semnal la un telefon pe care platise un sfert din salariu, la o companie care ii garanta acoperire permanenta.
Ultimul pas era firesc acum, iar notebookul sau ii zambea de pe masuta din bucatarie… Era ultima si unica sa metoda de refugiu in calea plictiselii, metoda prin care putea si sa intre in contact cu firma de cablu pe care era decis sa o ameninte cu un proces costisitor…

”This page cannot be found”
”This page cannot be found”
”This page cannot be found”
”This page cannot Be found”

- Fara cablu, telefon si internet. Dumnezeu e foarte sarcastic astazi.

Era exact cum isi dorise in aceasta dimineata, cum visase toata saptamana. Fara nici un mijloc de tehnologie care sa-I aminteasca de problemele sale zilnice, fara sunetul obositor al orasului si fara conexiuni cu oamenii din jurul sau. Insa dorinta i se transformase, iar el tanjea dupa aceste lucruri care devenisera o parte a sa.
Astfel isi lua cheile si hanoracul, decis sa mearga pana in centru pentru a vedea care este problema. Verifica in prealabil facturile, pentru a fi sigur ca nu a uitat sa le plateasca, si sorbi pentru ultima oara din cana de cafea care devenise prea rece si prea amara.

Deschise usa dar o inchise apoi repede.
Nu-i venea sa creada ce tocmai vazuse. Poate era doar un vis…asta ar fi explicat si restul problemelor pe care le avusese …Dar totusi i se parea mult prea real…
Cu putin curaj deschise iarasi usa, de aceasta data ramanand in prag uimit.
Strada aglomerata, masinile permanent parcate pe alee, casele si blocurile care se inaltau in orizont si care defineau acest oras…disparusera, fiind inlocuite de verdele aprins al unei coline si al padurii aflate in apropiere. Doua case inghesuite in departare erau singurul semn al civilizatiei, iar linistea era profunda. Absoluta.
Iar aceasta imagine ii era familiara…fiindca mai fusese aici, in acest loc dar cu multi ani in urma..Cu prea multi…
Era in poiana pe care o vizita de atatea ori pe cand era copil, unde fugea de cate ori voia sa scape de cotidian si sa aiba momentul sau de liniste.
Timpul trecuse doar peste el, deoarece imaginea arata ca acum 17 ani, cand se decisese sa paraseasca satul natal pentru a-si croi un destin nou in oras…
Era astfel in pragul noii sale case, insa intr-o alta lume, distanta de el, o lume in care nu si-ar fi imaginat ca va reajunge. Cel putin nu asa…