duminică, 5 septembrie 2010

Dulcegarie


Si sclipea. Precum o faclie aprinsa in intuneric, singura lumina intr-un vast univers invaluit in negura. Dar numai el putea sa o vada. Numai el ii vedea stralucirea care minimiza existenta celorlalti, tranformandu-i intr-un indepartat décor. Ea era astfel centrul universului sau, toate simtirile gravitand in jurul acestei unice persoane, atat de amortizanta pentru simturile sale.
Si nu era deloc cum se asteptase. Nu era idealul sau preconceput, numai ca in scurt timp asta devenise. Nu-si putea imagina sa respire langa alta persoana, sa priveasca alti ochi sau sa atinga alte buze..
Era complet diferita. Fata de tot ce intalnire, si implicit fata de el. Nu-si putea explica de ce, nu putea gasi cuvinte care sa o descrie prea bine. Putea spune ca este spontana, energica, sensibila, romantica sau copilaroasa, ca fascineaza prin zambet si hipnotizeaza prin privire. Dar aceasta descriere i-ar fi facut o mare nedreptate, si nu ar fi surprins nici macar o parte din farmecul ei…
Si il completa. Prin pofta ei de viata, prin energia si prin exuberanta sa ii transmitea o stare de euforie permanenta. Era oaza sa de fericire in care se refugia de cate ori avea nevoie.

Dar ea a plecat
Iar el a clacat
Plutind ca un nor
De pe balcon…


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Filled with dreams .....Feed