Frumusete prin simplitate

Hollywood inseamna bani, Hollywood inseamna superficialitate pentru aparente, Hollywood inseamna delir pentru grandoare si impresioneaza doar prin simpla denumire. De aceea si “Avatar” era marele favorit al Premiilor Oscar, fiindca se confunda cu aceste insusiri. Cel mai mare buget din istorie, cele mai impresionante efecte speciale, mixaje sonore si o tehnologie 3D dusa la rangul de arta, toate modelate de spiritul creationist al entitatii supreme in materie de regie: James Cameron. Iar rezultatul a fost unul asteptat. Incasari de peste 2 miliarde de dolari si ovatii neincetate ale criticilor, inca ancorati in Eywa si apasati de greutatea ochelarilor 3D.
Mediatizarea a fost excesiva, iar in scurt timp “Avatar” a devenit cel mai popular film al tuturor timpurilor. Comunitatile de fani au depasit numarul milioanelor, si lumea a inceput sa viseze cu ochii deschisi la Pandora, lumea atat de paradisiaca si antitetica pamantului nostru…


Incununarea acestui proiect unic in istoria cinematografiei era statueta aurita de 33 cm numita simplu, ba chiar banal, Oscar. Globul de Aur era deja in vitrina saturata de trofee ale lui James Cameron, dar recunoasterea Academiei Americane de Film era mult mai onoranta decat cea a Presei Straine.

James Cameron urma sa intre in istorie, castigand al 2-lea sau premiu Oscar dupa cel pentru Titanic, iar nimic nu parea sa-l opreasca.


Totusi membrii Academiei Americane de Film au luat o decizie neasteptata iar Avatar si James Cameron au fost pentru o seara dati uitarii. Fiindca cel mai bun regizor al anului a fost considerata fosta sotie a lui James, Kathryn Bigelow iar filmul sau “The Hurt Locker” i-a luat fata mult mai celebrului sau rival, devenind detinatorul onorantului trofeu suprem.
Dupa o lunga perioada dominata de lumi edenice si de razboaie fictionale publicul a revenit cu picioarele pe pamantul fierbinte si morbid al unui prezent in care abunda dramele. Iar dupa o experienta extraterestra, oamenii si-au indreptat atentia asupra suferintei semenilor care traiesc in fiecare moment cu nesiguranta clipei urmatoare.

”The Hurt Locker” nu are un subiect atat de impresionant precum Avatar, nu abunda cu efecte vizuale, nu dispune de tehnologie 3D. Dar totusi experienta traita este mai intensa si mai tulburatoare decat cea simtita in universul avatarelor. In mare parte deoarece este vorba de un razboi real si de niste experiente reale bine ancorate in subconstientul uman. Filmul reda exceptional atmosfera de razboi, transpunandu-te mai bine in actiune decat tridimensionalul Avatar. “The Hurt Locker” este un film care exceleza prin detalii, praful ridicat la explozia unei bombe sau sunetul metalic al unui cartus facand din vizionarea acestui film o experienta fascinanta, si reusind sa transpuna spectatorii intr-un foc incrusisat permanent, implicati in actiune si nu doar simplii privitori.


Totusi, nu cred ca se poate spune ca filmului lui Kathryn este mai bun decat cel al fostului sot. Parerile difera si acest lucru este perfect normal fiindca frumusetea se afla in ochiul privitorului. Dar “The Hurt Locker” a impresionat mai mult pe membrii academiei prin surprinzatoarea simplitate.
Buget mic, efecte speciale reduse, si drama unui razboi in care cea mai mica greseala poate aduce moartea. Intensitatea trairilor soldatilor americani a fost mai apreciata decat intensitatea experientei tridimensionale a Pandorei. Si bineinteles a contat si faptul ca regizorul a fost o “ea”, istoria fiind scrisa prin faptul ca este prima femeie castigatoare a acestui premiu.

In acest an simplitatea a fost aleasa in detrimentul grandorii. iar James Cameron a fost lasat in intuneric de o sotie care a asteptat in plan secund, umbrita de succesele fostului partener.

Acum publicul este fascinat de noua stea a cinematografiei, iar milioane de suflete rostesc la unison “I see you” creatoarei experientei irakiene.

Don't worry about life, you're not going to survive it anyway...

Viata este ca un roman fara happy end iar etapele vietii se desfasoara precum momentele subiectului.

Inceputul deci expozitiunea este aceasi pentru toti, de aceea se si presupune ca toti oamenii sunt egali: cat de poate de fals. Oamenii sunt foarte diferiti inca de la nastere si se nasc avand apoi conditii foarte distincte de viata. Cum poate un om dintr-o familie instarita din State de exemplu sa fie egal vreodata cu unul nascut in saracia africana, cand din start cel din urma este defavorizat si va avea niste conditii extreme de grele datorita carora e putin probabil ca va ajunge la o performanta intelecuala sau materiala. Sau cum poate un copil dintr-o etnie sa fie egal unul nascut intr-o familie normala cand toata viata cel dintai va fi privit ca un intrus de ochii suspiciosi ai unei societati care si-a pierdut de mult increderea in oameni in principal, si in etnii in special…Si in plus cum pot 2 copii sa fie egali cand informatia scrisa in ADN este atat de diferita incat procesul de crestere si acumulare va fi extrem de distinct, unii fiind avantajati inca de la nastere de aceasta secventa genetica…

Si un om frumos si inteligent va fi clar avantajat pe parcurs fata de unul caruia ii lipsesc ambele sau doar una din aceste calitati… Si chiar daca odata cu trecerea timpului diferente se pot estompa, este clar ca oamenii nu se nasc egali...

Apoi urmeaza cuprinsul, care presupune mai multe intrigi si puncte culminante. Aceasta etapa a vietii este cea mai importanta si cea mai lunga …Si nu conteaza neaparat cat traiesti, desi pe plan personal este si asta important, principiul aplicat fiind cu cat mai mult cu atat mai bine, ci cum traiesti.
In primul rand cred ca viata trebuie vazuta ca o joaca. Raportata la milioanele de ani trecute, o viata de om este infima, si trebuie traita din plin, deoarece timpul se scurge mai repede pe zi ce trece si se poate opri oricand… Nici un om nu traieste degeaba, chiar daca nu scrie, nu picteaza sau nu lasa ceva in urma sa, benefic omenirii sau macar unei parti a acesteia. Fiecare om are dreptul sa se bucure de viata sa, si fiecare om cred ca la final are destule momente placute la care sa se gandeasca incat sa nu spuna ca a trait degeaba...
De ce consider ca viata e o joaca? Pai in primul rand cred ca e prea scurta pentru a sta si a “jeli” diverse momente trecute. Daca un eveniment este depasit trebuie lasat in trecut cat mai repede posibil. Viata este plina de relatii esuate, de momente in care simti ca esti singur si nu ai pe nimeni de incredere cu care sa vorbesti, de momente in care te cuprinde disperarea, frica sau te consideri prea slab pentru a mai continua. Dar este important sa treci peste ele cu rapiditate si lejeritate. S-a incheiat o relatie? Ok, vine alta, de care trebuie sa profiti din plin cat timp va dura si aceea. Ai pierdut un prieten? Cu siguranta va aparea altul. Important este sa te concentrezi pe momentele placute in viata si sa o vezi plin de optimism. Nu zic sa treci imediat peste momente grele fiindca e imposibil toti avand mai multe sau mai putine sentimente si fiind mai mult sau mai putin sensibili. Dar nu trebuie sa stam ancorati in trecut prea mult timp...

In cele din urma avem deznodamantul, care este la fel pentru toti, chiar daca atunci cand ne concentram la detalii pare diferit. Dar toti ajungem undeva, sau mai probabil niciunde, si ciclul de viata al tuturor se incheie eventual…Mai dureros sau mai linistit, mai devreme sau mai tarziu, intotdeauna plecam singuri de pe aceasta lume, sperand ca prezenta noastra aici a contat macar pentru cineva. Atunci putem spune ca viata nu a fost in van…

Deci, inceput, cuprins si incheiere, toti trecem relativ rapid prin aceste etape. Si e important sa facem ceea ce ne place in scurtul timp petrecut pe acesta minuscula planeta fiindca ceea ce esti defineste ceea ce faci nu invers…

"Dream as if you'll live forever, live as if you'll die today" - James Dean...

A

Nu am sa-i spun numele micutei mele zburatoare. Nu am sa ii dau un nume deoarece silfida mea joviala nu poate fi reprezentata de un singur cuvant. Ea reprezinta ideea de pasiune, ideea unui vis permanent, unui vis invaluit intr-o intreaga sfera de culori, care pare sa nu se sfarseasca niciodata. Ea reprezinta o motivatie, o inspiratie, reprezinta o intreaga lume de sperante in care cel mai intens lucru este de o simplitate socanta. Iar acest element principal si vital al lumii mele este zambetul. Zambestul ei.
Scumpa mea micuta este motivul pentru care vocea-mi incepe sa se piarda in infinitatea de batai ale inimii si pentru care respiratia incepe sa sune precum un rapid fragment dintr-o piesa de iubire. Iar ochii sai caprui au menirea de a ma captiva intr-o stralucire jucause in care as putea sa ma ratacesc la nesfarsit
Ea nu are nume, si ea nu poate fi descrisa in suficiente cuvinte, deoarece ea reprezinta o stare, un sentiment, iar cuvintele nu-I pot cuprinde intreaga splendoare. Ea nu are nume deoarece ea este invaluita in mister, un mister care te fascineaza , te intriga, si care te cheama sa-l dezlegi
Ea este un ideal, singurul element care ma poate transpune intr-o lume fantastica, in care curcubeul se pierde in parul sau si in care zambetul ei reprezinta atat rasaritul cat si amurgul. Lume din care nu as pleca niciodata, fiindca ea este tot ceea ce am nevoie. Rasetul ei ar fi cea mai frumoasa muzica iar privirea sa cel mai senin cer instelat. Ea ar deveni universal meu, deoarece as simti ca traiesc numai cand ea ar fi langa mine…

Dar ea se pierde intr-o mare de sentimente contrastante si intense, in care pasiunea se leaga de amagire si visarea de tristete...
Micuta mea devine personajul principal al unui nou capitol, atat de frumos dar probabil mult prea scurt. Fiindca momentan se afla la stadiul de speranta, iar ea nici nu stie ca face parte din aceasta piesa care reprezinta o pasiune probabil unilaterala…

Ea nu are nume, dar am sa-I spun “A”…atat de simplu. Atat de frumos

Touching souls

Floating with the wind, running through the skies, passing by the stars…
One pure love is growing, one true feeling shows
Seeming so immortal, feeling so intense
As a burning flame lighting all the souls

Thinking at the one, looking at the moon, shining like the sun
Two hearts beating loudly, two hands touching soft
Feeling so connected, looking to unite
Both your dancing spirits and your lovely smiles

You start feeling joyful, singing loud you love, painting waves of joy
Thinking if that’s real, or a dream come true
Cause she’s so angelic, cause she’s so divine
Twisting out your world, running with your mind

You start feeling dizzy, breathing her sweet soul, tasting all the love
Wanting her forever, near you to stay
Cause she’s your true soul-mate, your half beating heart
Loving her for always, loving her profound.

You know you love me..

"We like to fantasize, every now and then, about rich people looking good while behaving badly. That kind of escapism will never go out of business, and Gossip Girl delivers it in of-the-moment fashion."

"Gossip Girl is eye candy, and mind candy"

"Your feelings about Gossip Girl will depend on just how guilty you are willing to feel about your guilty pleasures"

"Gossip Girl succeeds because instead of trying to re-invent the wheel, it covers the wheel in couture and parades it down Fifth Avenue. "



xoxo

Incerci...

Incerci sa scapi..

incerci sa te detasezi definitiv de teluric si sa plutesti in infinitatea visurilor tale. Dar panza tesuta imprejurul tau este mult prea puternica. Unica sa menire este pastrarea ta cu picioarele pe pamantul morbid iar incercarea de a te elibera creaza un efect de constrangere. Si realizezi ca e prea tarziu, realizezi ca aripile ti-au fost taiate mult prea devreme iar dorinta de a levita incepe sa paleasca. In jurul tau tau vezi persoanele resemnate, prinse in propria tesatura, persoane care au uitat cum e sa spere, carora le e frica sa viseze. Si te cuprinde un sentiment de teama. Teama de a deveni ceva ce nu esti, teama de a iti pierde sufletul si de a ramane delimitat de o granita materiala. Simti cum prin firele panzei ti se scurge treptat viata dar realizezi ca esti prea obosit sa te mai zbati. Epuizat de lupta contra unei societati bazate pe realismul obiectiv, sufletul tau devine banal, si doar speranta unui nou vis ii mai poate reda splendoarea nativa. Splendoare care nu o mai intrezaresti la cei din jur. Dar tu nu esti ca ei, tu nu esti ca restul. Tu nu cunosti resemnarea continuand sa speri intr-o eliberare din celula meschina care iti ingradeste visul. Panza celulei chiar daca a fost tesuta cu migala, forjata cu scopul de a te supune unei realitati anoste incepe sa cedeze sub greutatea visurilor tale. Increderea in puterea ta de a depasi orice limita materiala o face sa dispara. Incepi sa speri, sa crezi in atingerea oricarui ideal, si incepi sa calatoresti printr-un infinit de sentimente eterne.

Scapi...

feel...

Like

You see her every day
You think of her near you
You want her to be yours
You dream of her with you

Love

You simply float with her
You mostly sense her soul
You nearly touch her heart
You truly seem to fall

Hurt

You want this all to end
You cry on every night
You feel your broken soul
You’d like her out of sight

Insensible…

Oldies...

as the sun shines joyfull every single day, my brightly love for you blossoms like a flower in the month of may...
and i could think and stare at you untill the world stands still, the moon and stars our holy paradise shall fill..
enjoying every single of your pretty little smile....
and all of my universe revolves around your sweet existance...my feelings grow stronger unnoticeing the distance.
be mine, oh sweet little rose,oh sweet little angel,oh sweet little butterfly...'couse without you i am lost in a
grey,crazy world in which the music is silent and the light is long gone...
take my dreams and make them real, make me a part of your loving heart, make me a part of your lovely heart...
something in the way you are makes me a better man..makes me think that i am imortal, fills my soul with your joy..
and i can't imagine loving someone else...couse there's no one so sweet, so pretty, so breath-taking...as you..
my little darling

Am murit..

Am murit? Nu. Nu am cum tinand cont ca inca simt o durere. Dar aceasta durere se diminueaza pe zi ce trece, si eu ma simt din ce in ce mai gol. Mai lipsit de sens, mai lipsit de sentimente. Iar durerea nu dispare ci devine indiferenta. Iar asta inseamna ca desi teoretic sunt in viata, o parte din mine a murit. Sau a devenit imuna. Incapabila sa mai simta ceva.
Oare am sa mai pot vreodata vibra la sentimentele altei persoane? Oare am sa mai imi pot invia spiritul? Probabil ca da fiindca nu am pierdut esentialul. Am pastrat puterea de a visa si de a spera. Iar prin acest lucru pot depasii orice limite. Pot face minuni. Ma pot ridica ca pasarea Pheonix din propria cenusa. Imi sunt propriul salvator, imi pot infaptui singur o minune. Imi pot reda pofta de viata. Imi pot reda fericirea.
O parte din mine a murit. Dar ea se regenereaza.
O parte din sentimentele mele au disparut. Dar altele au aparut in locul lor, sentimente care desi momentan sunt prea neinsemnate, au puterea de exploda si de a-mi reda stralucirea mirobolanta.
Am sperat. Am visat. Am iubit. Am suferit si am murit. Dar am renascut. Mi-am reamintit cum e sa visez. Sa sper. Iar acum simt. Ma simt mai viu ca niciodata. Ma simt insufletit si privesc cu entuziasm spre viitor. Spre infinitul fericirii mele.

Natasha Bedingfield - I bruise Easily

Te doare

Te doare atat de tare incat nu te mai poti gandii la nimic. Simti ca traiesti la nesfarsit aceleasi clipe, ca viata ta se desfasoare dupa un tipar bine stabilit. Fericire si tristete, bucurie si dezamagire, un ciclu nesfarsit de sentimente antitetice. Contrastul este prea mare iar tu simti ca sufletul nu mai poate rezista. Simti din nou acea durere sfasietoare. Simti cum spiritul tau se pierde, simti cum iti dispare inocenta originara. Iti vine sa plangi, dar nu mai ai puterea nici de a face acest lucru. Nu mai poti nici sa te descarci, nu mai poti sa scapi odata cu lacrimile de o durere nemiloasa.
Totul devine negru. Viata ta devine meschina. Simti ca ai pierdut cel mai important lucru si realizezi ca nu mai ai puterea de a detasa. Fiindca iti dispare o alta parte a sufletului.
Poate cea mai frumoasa.
Si iti e frica sa mai ai incredere in oameni. Iti e frica sa te mai atasezi deoarece crezi ca nu ai puterea sa mai depasesti inca o data o asemenea durere…Aparent infinita.Dar orice sfarsit este un nou inceput. Iti dai seama ca viata e cruda, nu te menajeaza in nici un moment, dar chiar si asa e frumoasa. Orice experienta te intareste, te pregateste pentru viitor. Important este sa nu te schimbi. Sa nu iti pierzi frumusetea sentimentala deoarece nimeni nu are dreptul sa-ti distruga aceasta parte. Nimic nu iti poate modela felul in care simti. Trebuie sa ai incredere in tine, trebuie sa ai incredere in sentimentele tale si trebuie sa ramai deschis cu cei din jur. Trebuie sa speri. La fericirea ta care nu va fi umbrita de aceasi durere ciclica. La o persoana care nu te va mai face sa-ti fie frica sa te exprimi, sa te indragostesti... Trebuie sa crezi in visurile tale. In sentimentele tale. In iubire. Sa visezi.

”dreaming comes so easily”

Craig David - I`m Sorry (I Don`t Love You No More)

O iubesc

O iubesc atat de mult incat nu pot transpune acest sentiment in cuvinte. Fiindca probabil nu s-au inventat cuvinte destul de frumoase... Dar daca nu pot exprima acest lucru…de ce simt in fiecare minut nevoia sa-i spun cat de mult conteaza pentru mine..si cat de vitala imi este?. Cum ii pot arata ca o iubesc? Cum o pot face sa simta ce simt eu…sau macar sa vada cat de intens traiesc fiecare clipa petrecuta impreuna? O viata alaturi de ea mi se pare mult prea putin, fiindca profunzimea sentimentelor mele nu are cum sa se diminueze. Nu am cum sa incetez sa o iubesc fiindca ea a devenit sufletul meu. Suflet care se transforma intr-o serenada a iubirii la auzul numelui ei. Iar acest nume a ajuns sa fie titlul povestii vietii mele. Ea este unicul personaj, ea este decorul, ea este pagina pe care imi astern sentimentele.

Dar sunt nesigur. Ma deschid prea mult, imi exprim prea des sentimente, iar acest lucru ma va face sa sufar. O iubesc, ii spun in fiecare zi cat de perfecta este in ochii mei, dar daca la un moment dat se va satura uniformitatea mea? Daca va dori altceva? Eu nu sunt capabil sa fac prea multe. Eu simt…pur si simplu simt o dragoste nemarginita pentru tot ceea ce ea inseamna. Pentru fiecare cuvant al ei, pentru fiecare gest, pentru fiecare zambet. Si exprim acest lucru cum pot. Dar daca nu e de ajuns?

Daca iubirea mea va ajunge sa o sufoce? Daca va incepe sa i se para monotona? Momentan pot doar spera ca dragostea noastra sa fie vesnica, sa depasaseasca granitele riguroase ale timpului. Momentan pot doar visa. La iubire. La iubirea ei.


Beyonce-Halo

Young love

O privesti...

Si speri ca acea clipa sa nu se termine niciodata, fiindca ea este singura persoana care te face sa uiti de grijile de zi cu zi, sa uiti de tine, uitandu-te in ochii ei stralucinzi. O doresti dintr-o privire, o doresti sa fie langa tine pentru totdeauna, fiindca simti ca numai ea ar putea avea acest efect asupra ta. Ea este singurul drog la care nu poti rezista, pe care il doresti cu insistenta zi si noapte stiind ca fara el viata ta nu are pic de culoare si implicit pic de farmec. Numai ea te poate face sa nu regreti nici o clipa faptul ca te-ai nascut, numai ea te poate face sa fii fericit in fiecare secunda, si numai ea te poate invata sa iubesti. Sa iubesti un ideal, fiindca pentru tine ea este idealul pe care il credeai de neatins. Ea este cea care da sens vietii tale, cea care iti face inima sa bata nebuneste la fiecare sarut. Ea este persoana care te face sa uiti sa respiri. Zambesti, razi si plangi impreuna cu ea. Incepi sa simti prin ea, deoarece sufletele voastre s-au unit, devenind o balada infinita a iubirii. O simti pe ea, chiar mai intens decat te simti pe tine insuti.
Astfel povestea ta devine povestea voastra. O poveste de iubire nesfarsita. O privesti cu insistenta, fiind constient de efemeritatea ei, dar si de nemurirea sentimentelor voastre. De nemurirea unei legaturi care sfideaza timpul.Ea devine definitia perfectiunii, devine intruchiparea iubirii in forma ei neslefuita. Simtita nu gandita. Infinita.

O privesti…

Doi

Doi ochi caprui sunt tot ceea ce vrei
Doi ochi caprui lucind usor in noapte
Ca doua stele alergand pe cer
Care-ti transforma visele in fapte

Acei doi ochi in suflet vor ramane
Si-i vei avea cu tine in fiecare noapte
Imaginea ei conturandu-se in soapte…

Si vei dori in brate sa o ai...
Dar ea devine curcubeu…
Stralucinda-n coltul ei de rai...
Stralucinda-n visul tau mereu

Si vei dori in fata ta s-o ai…
Si sa-i promiti si soarele si luna..
Doar voi intr-o poveste fericita
Fara sa ai nevoie de-un decor
Idila voastra va ramane nesfarsita…
Doar voi…Doar doi
Voi doi..

Simt..

Simt nevoia sa ma exprim…sa ma eliberez…si destul de des.
Poate as putea sa o fac prin muzica dar este clar pentru majoritatea ca nu am voce. Totusi asta nu ma opreste din cantat. Niciodata nu as putea sa ma iau dupa alte pareri inlocuindu-le pe ale mele. Si de ce m-as oprii din cantat atat timp cat ma SIMT bine.
Poate as putea sa o fac scriind ceva...dar aici din pacate nu am imaginatia si lexicul atat de dezvoltat. Totusi asta nu ma opreste din a scrie fragmente. Ceva legat si complex imi este foarte greu.
Simt nevoia sa fiu inteles…dar nu ma astept ca cineva sa ajunga sa ma cunosca asa de bine. De ce si-ar pierde timpul intr-o societate atat de rece si superficiala ca aceasta?. Adica..scopul TUTUROR este ca facem bani indiferent de compromisurile la care ne supunem, nu? Fara sa tinem cont de faptul ca ajungem sa nu mai simtim nimic. De accea prefer sa ma detasez. Incerc sa vad partea frumoasa a oamenilor pe care sunt sigur ca toti o avem. Majoritatea insa o tin bine-ascunsa. Probabil sunt constransi de societate. Cine isi mai permite sa se exteriorizeze si sa-si elibereze partea sentimentala intr-o societate pentru care acest lucru este vazut ca o slabiciune…
Trebuie sa recunostem. Suntem singuri pe lumea asta. Nimeni nu o sa ne inteleaga pe deplin. Noi trebuie sa devenim puternici si sa trecem peste orice obstacol fizic dar in special psihic, fara a astepta un sprijin sau ajutor. Dar nu reprimandu-ne sentimentele. Sunt partea cea mai frumoasa a noastra, sunt partea care ne defineste. Corpul nostru poate sa fie pamantean dar datorita sentimentelor depasim aceasta granita materiala.

Bella's lullaby

Luna Noua

"Pentru Bella Swan un singur lucru este mai important decat insasi viata ei : Edward Cullen. Dar a fi indragostita de un vampir este chiar mai periculos decat ar putea ea sa-si imagineze. Edward a salvat-o deja pe Bella din ghearele unui vampir periculos, dar acum relatia lor cutezatoare ii pune in pericol pe toti cei dragi lor si cei doi isi dau seama ca necazurile abia acum incep..."

Am terminat si a doua carte din seria "Amurg"...

Mi-a placut foarte mult si aceasta. Dar, este mult mai trista decat prima. In plus, nu a mai avut acelasi impact asupra mea, tinand cont ca eram obisnuit cu stilul lui Stephenie si cu personajele.
Dar asta nu inseamna ca m-a dezamagit. Din contra, mi s-a parut excelenta.

Nu trebuie sa cititi cartea aceasta fara sa fii citit "Amurg" in prealabil deoarece isi va pierde farmecul. Apoi, nu trebuie comparata cu "Amurg". Prima parte a fost invaluita intr-o atmosfera de basm. Acum este vorba mai mult de trairile interioare ale Bellei.

Nu am sa va povestesc nimic din "Luna Noua". Dupa ce ati citit (sau o sa cititi) "Amurg" cu siguranta nu veti mai avea nevoie de nici o motivatie pentru a citi si continuarea.

Amurg

" De trei lucruri eram absolut sigura :
Primul, Edward era vampir.
Al doilea, o parte din el - si nu stiam cat de puternica era acea parte- era insetata dupa sangele meu
Si al treilea, eram neconditionat si irevocabil indragostita de el"

Tocmai ce am terminat de citit cartea "Amurg" ( Twilight ) de Stephenie Meyer.
Consider ca au fost cel mai bine-cheltuiti 50 lei din viata mea..de fapt cel mai bine cheltuiti bani..si punct.
Nu as putea sa descriu in cuvinte ceea ce am simtit in timpul in care am citit cartea. E ca atunci cand te indragostesti de cineva, dar daca esti pus sa explici sentimentul iti vine foarte greu. Practic m-am indragostit de carte. Bine-inteles ca nu am dormit noaptea si nu am fost la facultate a 2-a zi, dar nu ma puteam oprii din citit. Stephenie are un stil de a scrie care te vrajeste..mai ales datorita faptului ca descrie extraordinar sentimentele Bellei. Nu cred ca iubirea a fost descrisa asa de bine in cuvinte precum a reusit Stephenie in "Amurg".
Printre cele mai frumoase ( daca nu chiar cea mai frumoasa) povesti de dragoste pe care le-am citit (sau vazut in cazul filmelor).
Pe scurt in " Amurg" este vorba de o tanara care se muta din Pheonix in Forks. Acolo se indragosteste de Edward..si..va las pe voi sa cititi restul deoarece cartea are un farmec deosebit.

"Amurg" nu poate fi incadrat chiar intr-un gen. Este atat de unic incat nu il poti asemana cu alte romane. Cartea este scrisa din perspectiva lui Bella, asa ca cititorul stie doar ce stie Bella, Edward si familia sa fiind invaluiti intr-un mister care se dezleaga pe parcurs.
"Amurg" a fost descrisa ca o "poveste cu vampiri scrisa pentru cei carora nu le plac povestile cu vampiri". Adolescentii, fanii povestilor cu vampiri si fanii romanelor romantice vor gasii cartea superba.
Dar sunt sigur ca majoritatea dintre voi o veti considera asa. Relatia dintre cei doi este asa romantica si emotionanta incat va veti dorii ca "Amurg" sa nu se termine niciodata.

Astazi mi-am cumparat si partea a 2-a, "Luna Noua" pe care abia astept sa o citesc.

Sa va spun ca sunt 4 carti din seria " Amurg" - Amurg, Luna Noua, Eclipsa si Breaking Dawn ( nu stiu exact cum o sa ii traduca titlu). In plus se pare ca va mai exista si a 5-a parte, scrisa din perspectiva lui Edward.

" Isabella Swan nu are parte de prea multa distractie de cand s-a mutat din insorita Arizona si Forks, un orasel in care ploua mai tot timpul. Dar cand se indragosteste de chipesul si misteriosul Edward Cullen, despre care colegii spun ca ar fi...vampir, viata ei ia o intorsatura total neasteptata!
Edward este la randul lui atras de Bella, dar si de mirosul sangelui ei, asa ca fiecare apropiere de iubita lui e in acelasi timp o placere si un chin teribil - daca Edward isi pierde capul pentru o clipa, Bella isi pierde viata..."


Cam aceasta ar fi si descrierea " oficiala".
Sper sa aveti ocazia sa o cititi! cu siguranta o sa va placa.